Academia de Științe ale Securității Naționale: inteligența intelligence-ului românesc (I)

„Academicienii” de la Academia de Științe ale Securității Naționale au o producție științifică insignifiantă, indicele h cumulat fiind 59, cât al unui singur cercetător internațional.

Acum aproape doi ani am aflat că România a căzut pe ultimul loc în clasamentul Indicele Inovării, al UE, și că o parte din banii de cercetare, au fost risipiți pentru sprijinirea unei clientele instituționale, nerespectând prevederile Strategiei CDI 2007-2013, de alocare a granturilor, preponderent pe bază competiţională.

În articolul „Academiile” – Aici sunt banii dumneavoastră! puneam în evidență faptul că, pe lângă Academia Română, mai existau alte 4 academii „de consacrare”, respectiv Academia de Științe Medicale, Academia de Științe Tehnice din România, Academia de Științe Agricole și Silvice și Academia Oamenilor de Știință din România, iar membrii acestor academii primesc venituri pentru tot restul vieții (rente viagere).

Cazul cel mai spectaculos şi controversat era cel al creării Academiei de Științe ale Securității Naționale (ASSN), prin Legea nr. 140/2015, lege ce transforma Academia de Științe Militare, născută încă 2012, dar care trebuia să se autofinanțeze, inițial.

Jurnaliști de investigație renumiți, precum Emilia Şercan sau Melania Cincea și agențiile de presă Hotnews și Euractiv au realizat investigații în profunzime despre „fenomenul ASSN”. Dar, în afară de demisia câtorva „academicieni” și publicarea unor informații, sub presiunea jurnaliștilor, nu s-a întâmplat mare lucru de atunci.

ASSN a primit anul acesta un nou buget, cu rente viagere, bine mascat în bugetul Educației, în timp ce puținii bani alocați cercetării se evaporă, deși cercetătorii fac apeluri disperate (i). Două proiecte, ce propuneau stoparea finanțării ASSN au căzut în Parlament, la finalul anului 2016, respectiv la începutul anului 2017. Mai mult decât atât, a fost creată Academia de Științe Juridice, iar proiectul înființării unei Academii de Științe ale Managementului se află în Parlament. Țării cât mai multe academii (cu rente viagere)!

Scopul acestui articol este limitat, acela de a face o analiză a performanței ASSN și de a vedea utilitatea ei.

Trebuie specificat că ASSN este considerată, conform legislaţiei şi propriilor documente programatice, o „instituţie de interes naţional”și „de consacrare academică. Nu este o academie de educație și formare profesională, așa cum au înțeles unii. Conform propriei viziuni, „Academia își asumă statutul de lider al platformelor de gândire strategică în domeniul securității naționale și de facilitator al abordărilor critice a temelor de securitate în plan conceptual și acțional" (ii). Practic aceste obiective sunt foarte ambițioase, iar academicienii „de securitate națională” ar trebui să reprezinte crema „intelligence-ului” românesc. Haideţi să vedem care este calitatea academică a resurselor umane. Cât de consacrați sunt, din punct de vedere al producției intelectuale?

Dacă psihologii măsoară inteligenţa printr-un indicator, numit coeficient de inteligență (IQ), scientometria măsoară „consacrarea academică” prin intermediul indicelui Hirsch (h). Indicele h măsoară productivitatea științifică, pe baza numărului de lucrări ştiinţifice citate (iii). Important este că agenţiile româneşti (CNFIS, CNCS, ARACIS sau CNATDCU) folosesc deja acest indice în realizarea unor evaluări pentru promovare sau pentru alocarea fondurilor.

Așadar, m-am gândit să calculăm acest indice h-Google Scholar al tuturor membrilor ASSN, apoi să îl comparăm cu indicele similar al profesorilor şi cercetătorilor din toată lumea, din domeniul relaţii internaţionale şi studii de securitate, domeniul de unde se revendică „academicienii” români (iv). Comparația nu este forțată deoarece, chiar primul paragraf din Concepția de dezvoltare a ASSN, spune că domeniul științific „studii de securitate” este cel pe care și-l revendică, iar studiile de securitate sunt un subdomeniu al relațiilor internaționale (vezi International Studies Association). În prima coloană sunt cei 22 de membri ai ASSN, cu indicele h corespunzător, ordonați în ordine descrescătoare, în timp ce coloana a doua reprezintă personalitățile academice internaționale, fiecare cu indicele h corespunzător. De remarcat că cercetătorii internaționali nu sunt membri ai vreunei academii, ci doar simpli profesori sau cercetători.

Din punct de vedere scientometric, sunt câteva observații spectaculoase. „Academicienii” noștri au o producție științifică insignifiantă, indicele h cumulat fiind 59, cât al unui singur cercetător internațional (Barry Buzan). Cei mai mari indici h aparțin profesorilor Adrian Curaj și Iordan Bărbulescu (care au publicat, însă, în alte domenii decât studiile de securitate clasice).

O a doua observație este că mai mult de jumătate dintre academicieni, au indice „0” sau „1”, mediana întregii academii fiind 2. Un simplu departament de științe sociale al Universității din București are o mediană de 8. Nu văd cum ar putea fi considerat „autor consacrat” cineva cu indice h egal cu „0” (cazul ambasadorului României în Marea Britanie și fost consilier prezidențial, Dan Mihalache, sau al vicepreședintelui ASSN, Florin Moisescu).

Am calculat și indicii h ai câtorva membri ai comisiei de științe sociale și economice a Academiei Române (deoarece nu există comisie de relații internaționale sau studii de securitate) și am găsit o dispersie destul de mare, de la un h 45 (sociologul Michael M. Cernea), un h 10 (Mugur Isărescu), dar și un h minim 3 (Tudorel Postolache).

Las cititorii să analizeze performanța instituțională a ASSN, iar jurnaliștii și forurile competente să cerceteze dacă au fost îndeplinite condițiile de performanță individuală la selectarea fiecărui membru al ASSN. De altfel, art. 7 din Legea 56 spune că ASSN reunește „personalități de o deosebită valoare științifică și profesională din domeniile cercetării științifice”, iar Statutul ASSN are o anexă cu criteriile minimale clare pentru obținerea calității de membru, echivalente cu criteriile de profesor universitar în domeniile „Științe militare”, „Informații și securitate națională”, „Ordine publică și securitate națională”.

O intenție onorabilă a ASSN este aceea de a-și face propria revistă, Revista Academiei de Științe ale Securității Naționale [v]. Un prim număr de 200 de pagini a apărut, în 2016. Nu voi analiza, deocamdată, conținutul academic al fiecărui articol, ci revista ca atare.

Vreau să vă dau un „Breaking news”: am verificat acest număr al RASSN cu softul antiplagiat Turnitin și am descoperit un indice de similitudine de 14%. Similitudinea nu înseamnă, neapărat, că autorii au plagiat (pentru asta trebuie făcută o analiză a fiecărei similitudini), dar am suspiciuni rezonabile că „academicienii” nu știu să scrie sau să citeze, conform cutumelor academice. Cea mai flagrantă similitudine se regăsește în articolul „European Union Intelligence Agency: is it a necessary institution for a European Army?” (pag. 25-34), scris de către John M. Nomikos, o mare parte din text fiind preluată dintr-un alt articol scris de același Nomikos, în 2014, cu titlul „European Union Intelligence Analysis Centre (INTCEN): Next stop to an Agency?”, fără a se specifica acest lucru în vreo notă [vi]. La fel de contestabile sunt citarea de paragrafe întregi din legi, statut, planuri strategice sau regulamente de organizare, fiind preluate blocuri întregi de text, fără ghilimele sau trimitere bibliografică.

Am examinat și listele celor ce au depus proiecte de cercetare la competițiile recente: nu există numele nicunui „academician” pe lista celor ce au depus proiecte de cercetare (PCE 2016 sau PCCF 2016). De ce s-ar obosi membrii acestei academii, dacă primesc un salariu tot restul vieții?

În episodul următor voi sistematiza dezvăluirile făcute de jurnaliști și voi analiza impactul financiar, legal și moral al ASSN asupra competitivității mediului academic și economiei românești.

Până atunci, vă rog să estimați dumneavoastră dacă Academia de Științe ale Securității Naționale îndeplinește condițiile de „instituţie de interes naţional” sau „de consacrare academică”, așa cum este scris în propriile documente strategice și în legislația de înființare.

Sunt mulți oameni de calitate, chiar în rândul acestor „academicieni”, care au spirit critic și simțul ridicolului, dar există și tineri din sistemul de securitate care se uită la ei ca la niște zei. Sper ca această radiografie să îi ajute să abordeze critic lucrurile și să se gândească la o societate axată pe merite și nu la o democrație controlată. Este posibil ca majoritatea acestor academicieni să fie buni ofițeri, spioni sau profesori, dar calitatea de „academician” presupune alte calități. Considerați-vă informați, așadar!

Note:

[i] Comunitatea academică face apeluri repetate pentru respectarea angajamentelor de cercetare. Vezi apelul „Universitatea din București face apel la deblocarea finanțării proiectelor de cercetare”, disponibil la: http://infoub.unibuc.ro/2017/03/universitatea-din-bucuresti-face-apel-la-deblocarea-finantarii-proiectelor-de-cercetare/ sau petiţia „Știința Românească: între nepăsare și distrugere cu premeditare!”.

[ii] Concepția de dezvoltare a Academiei de Științe ale Securității Naționale 2016 – 2020, disponibilă la: http://test.creativepr.ro/wp-content/uploads/2016/06/CONCEPTIE_ASSN_2016-2020.pdf

[iii] Vezi Hirsch, J. E. (2005). An index to quantify an individual’s scientific research output. Proceedings of the National Academy of Sciences, 102, 16569–16572 sau Anne-Wil K. Harzing,*, Ron van der Wal,  Google Scholar as a new source for citation analysis, in Ethics in Science and Environmental Politics, Vol. 8: 61-73, 2008.

[iv] Calculul indicelui Hirsch (h) a fost făcut, fie pe baza profilelor publice Google Scholar, fie cu ajutorul softului Publish or Perish 4.0. Se cuvine a preciza că numele scrise în italic sunt „civili”, al căror domeniu de cercetare și publicații nu se încadrează în domeniul clasic „studii de securitate”.

Numele care au marcat (*) în dreptul punctajului au probleme de calcul al indicelui h. Astfel, cele 3 nume din coloana din dreapta sunt personalități de notorietate internațională, dar pentru care Publish and Perish nu a putut prelua toate indexările, datorită numărului prea mare de publicaţii sau citări (peste 18.000).

O eroare de calcul, de alt tip, o are indicele pentru academicieni români; de exemplu, academicianul George Cristian Maior are integrate cărţi cu foarte multe citări, dar care nu îi aparţin (vezi  cartea „Războiul tăcut”, scrisă de Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt şi tradusă în română la Polirom in 2008).

[v] Disponibilă la: http://www.assn.ro/wp-content/uploads/2016/12/RASSN.pdf

[vi] Text disponibil la: http://rieas.gr/images/editorial/NomikosEUintelligence15.pdf

Articol apărut şi în Contributors.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News