„Reformatorii” demolatori din PNL

PNL trece în perioada aceasta printr-un episod asemănător cu cel din 2021, când, tot prin manevre subterane, câşiva liberali, autodefiniţi reformatori, lucrau la debarcarea lui Ludovic Orban de la conducerea partidului. Atunci, au reuşit. Acum, cu Ilie Bolojan, momentan, nu.

Era începutul anului 2021 când, în preambulul congresului pentru alegerea preşedintelui PNL, un grup de „reformatori” demolatori din partid declanşaseră luptele interne. Nu pentru susţinerea unor proiecte pentru partid, pentru guvernare, pentru ţară, ci pentru doborârea adversarului. Combatul fusese atunci lansat de susţinătorii lui Florin Cîţu – fostul preşedinte Klaus Iohannis nefiind străin de aceste jocuri politice –, sperând să-l disloce pe Ludovic Orban de la vârful PNL. Cei care se aliniaseră în spatele lui Florin Cîţu au fost câţiva liberali din aşa-numitul grup de la Cluj şi câţiva lideri locali. Toţi, nemulţumiţi de pierderile de funcţii şi influenţă la care se ajunsese după formarea alianţei de guvernare cu USR-PLUS. Tonul atacurilor publice fusese dat, imediat după parlamentarele din 2020, de Rareş Bogdan, portavoce a grupului de la Cluj, care îi şi ceruse demisia, public, şi de câţiva liberali “reformatori” coalizaţi în jurul lui. Luni de zile au purtat lupte interne şi au lansat atacuri, prin presa prietenă, la adresa lui Ludovic Orban. În acel combat anti-Orban, intraseră – sau fuseseră împinşi – şi oportunişti, traseişti sau trădători, politicieni imaturi, politicieni care nu au impresionat nici prin pregătire, nici prin bătălii politice câştigate, nici prin anvergură şi experienţă politică. Alături de ei, în corul atacatorilor apărea şi Alina Gorghiu care nu era la prima ieşire împotriva lui Ludovic Orban, cel care îi succedase la conducerea PNL, redresându-l, după o perioadă în care partidul fusese dus pe marginea prăpastiei. Ceea ce au făcut, în 2021, Rareş Bogdan şi „reformatorii” coalizaţi în jurul lui a fost doar să-i pună în cârcă lui Ludovic Orban minusuri colective şi să încerce să fructifice această situaţie în funcţie de interese personale. Jocul le-a ieşit în final. Ludovic Orban nu doar că a pierdut alegerile interne, dar fusese umilit. A rămas în memoria publică poza de la finalul congresului cu Ludovic Orban rămas singur pe un rând de scaune goale, în timp ce lideri regionali şi locali se înghesuiseră pe scenă pentru o poză cu Florin Cîţu, câştigătorul – forţat să demisioneze, câteva luni mai târziu, în favoarea lui Nicolae Ciucă, dar asta e o altă poveste… În noiembrie 2021, Ludovic Orban demisiona din PNL, ceea ce a provocat o ruptură în partid şi a slăbit baza parlamentară. Perioada care a urmat, până în iulie, 2025, a fost marcată de o serie de crize şi sciziuni interne, de decizii greşite în actul de guvernare, reflectate, toate, în rezultatele de la urne,

În 2026 – la şase luni după ce PNL l-a votat pe Ilie Bolojan, să preia partidul pentru a-l stabiliza în urma unui şir de decizii eronate şi a eşecurilor de la ultimele alegeri prezidenţiale – o grupare din PNL colportează împotriva acestuia. Şi o face într-o perioadă în care Ilie Bolojan ar trebui să aibă măcar partidul unit în jurul său, dacă nu întreaga coaliţie de guvernare (situaţie imposibilă cu PSD în ecuaţie…), dată fiind presiunea publică generate de reformele dure asumate de Cabinetul Bolojan pentru ca România să nu intre în faliment. Iată, însă, că – la unison cu zgomotos-isterica şi sterila Opoziţie, căreia i s-a alăturat şi PSD – lui Ilie Bolojan i se face opoziţie din interiorul propriului partidul. Printre cei vocali, din nou Rareş Bogdan – care se vede un salvator al PNL, declarând cândva „Eu voi fi întotdeauna pompierul de serviciu acolo unde mi se cere”–, perdantul Crin Antonescu şi, ca vârf de lance de această dată, Hubert Thuma, preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov. Un personaj controversat din cauza unei condamnări penale, cu suspendare, din 2014, într-un dosar de corupţie, dar influent din punct de vedere administrativ şi organizaţional în zona Bucureşti-Ilfov, ceea ce i-a atras porecla de “baronul de Ilfov”. În debarcarea lui Ilie Bolojan de la Guvern, acesta pare că mizează pe sprijinul lui Sorin Grindeanu şi al PSD. De altfel, de câteva luni, PSD fragilizează coaliția de guvernare, fie jucând un rol popular/populist, în încercarea de a-și menține electoratul și de a-l recupera pe cel plecat la AUR (partid în care populismul este cutumiar), fie boicotând pe faţă unele măsuri ale Guvernului din care face parte.

Prin votul de încredere primit de Ilie Bolojan – cerut în mod onest, în cadrul şedinţei de ieri seară a Biroului Politic Naţional al PNL –, apele în partid s-au liniştit. La suprafaţă. Un vot în defavoarea lui Ilie Bolojan putea duce inclusiv la scindarea partidului. Este de aşteptat însă ca, subteran, gruparea anti-Bolojan să lucreze în continuare şi să-l atace, indirect, prin presa prietenă sau cea declarată “anti-sistem”, adică susţinătoare a zonei “suveraniste”, anti-occidentale. Pe de o parte, pentru scăderea cotei de încredere publică a premierului – încă mare, în ciuda măsurilor nepopulare luate pentru echilibrarea deficitului bugetar şi salvarea României de la faliment –, iar pe de alta, pentru forţarea unei ruperi a coaliţiei de guvernare. La care PSD ar pune umărul pentru că miza e imensă: păstrarea sinecurilor din instituţiile publice şi din companiile de stat – acolo unde este o mare parte din bazinul electoral al partidului –, vizate acum de reforma companiilor de stat asumată de Guvernul Bolojan, prin care se urmăreşte reducerea imensului şi bugetofagului aparat bugetar şi reducerea deficitului bugetar. La debarcarea premierului Bolojan ar pune umărul şi AUR, desigur, deşi se declară “anti-sistem”. Dar demagogia este cutumiară în acest partid. De altfel, la nivel de zvon este luată deja în calcul o guvernare AUR-PSD.

Rămâne de văzut dacă PNL în majoritatea lui – mai cu seamă primarii şi preşedinţii de consilii judeţene – înţeleg importanţa pe care o are în acest moment pentru aducerea ţării pe linia de plutire şi necesitatea de a se coaliza în jurul lui Ilie Bolojan şi de a opri luptele subterane duse de câţiva sforari oportunişti.