Lecția Maia

Foto: Preşedinţia Republicii Moldova

Suntem noi mândri, ca români, când o vedem pe Maia Sandu, cu mintea ei limpede și vorba răspicată. Ce pot atunci să simtă moldovenii când își văd președinta în rând cu mai marii europeni și-i aud numele rostit pretutindeni cu admirație și uimire? Am văzut-o azi pe doamna această dreaptă ca lumina la ceremonia de la catedrală și mi s-a umplut inima de bucurie.

Respectul pe care-l inspiră Maia Sandu se revarsă din plin asupra țării ei, deși puțini dintre noi ar fi crezut că Moldova ocupată, strămutată în hăurile rusești, colonizată și umilită va găsi vreodată calea salvării. Iată că există în istorie și personaje providențiale!

Victoria noastră aici în țară n-a fost atât de mare cum e cea obținută de această doamnă plină de curaj și înțelepciune, dar, pe marginea prăpastiei, e totuși o victorie. Câtă vreme noi înșine nu prețuim ceea ce avem în urma alegerilor și nu înfruntăm direct și decisiv ofensiva AUR, a lui Călin Georgescu, Șoșoacă și George Simion, această pleavă în fond, inconsistentă, ridicolă și jalnică, aliată cu dușmanii noştri și ai Europei din stepele asiatice, noi vom tot bâjbâi fără direcție politică. Nu e suficient că avem puterea în propria noastră țară, trebuie să o și exercităm cu mâna sigură.

Ce ne împiedică pe noi și nu i-a împiedicat pe moldoveni, plecați dintr-un punct mult mai disperat ca al nostru, ca să ne refacem încrederea în noi? Când, când vom începe să tăiem răul de la rădăcină?

Acest mesaj e unul de îmbărbătare, de așteptare încă răbdătoare. Nu problemele noastre economice ne copleșesc, fiindcă peste un an ele vor fi lăsate în urmă, ci clarificarea noastră politică, imposibil de obținut câtă vreme canalele rusești din România deversează venin zi și noapte și parcă nimic nu le ține piept.

P.S. Textul se dedică lui Mircea Mihăieş, autorul unui splendid articol pe aceeași temă: Avem ce învăța de la moldoveni?