Chiar există la acest ceas istoric „problema transilvană”?

Cine și-a imaginat că Viktor Orbán este un enfant de choeur s-a înșelat. Este un politician revizionist, un neohorthyst.

Ideologic, este șovin, ultranaționalist și un propagator al utopiei națiunii pure. Folosește stereotipuri rasiste și homofobe. Nu este un zelot. Nu e un fanatic, ci un pragmatic perfect calculat. Perfect până la un punct. Este un oportunist radical.

Asemeni regimului Kádár, în anii 80, Orbán agită cartea Transilvania ori de cate ori îi servește.

Sigur, nici fascisto-staliniștii români nu sunt mai prejos. Ceaușescu era visceral antimaghiar. Romancierul devenit ideolog protocronist Ion Lăncrănjan a scris un text maghiorofob intitulat „Cuvânt despre Transilvania”. Vadim profera la adresa maghiarilor insulte și amenințări de o vulgaritate fără egal.

Episcopul László Tőkés merită prețuirea noastră pentru rolul său în lupta pentru drepturile omului, în ultimii ani ai dictaturii lui Ceaușescu. Când Klaus Iohannis a decis să-i retragă ordinul Steaua României, am protestat public. Dar relațiile interetnice nu se pot întemeia pe un pattern al suspiciunii și al unui etern quid pro quo. România și Ungaria sunt membre în NATO și în UE.

Relansarea discuției autonomiste în plină ofensivă suveranistă nu poate servi decât Moscovei. Știm unde și când începe o manipulare. Din nefericire, știm și unde poate duce.

„Problema transilvană este prima şi cea mai importantă teză a dialogului româno-maghiar, iar esenţa sa poate fi rezumată astfel – pentru teritoriile pierdute, cerem drepturi, adică autonomie”, a declarat, sâmbătă, la Băile Tuşnad, László Tőkés.