Propaganda Game sau dacă vreți să vedeți cum arată un „idiot util”…

În cazul în care doriți să vedeți cum arată un idiot util autentic, priviți cu atenție la acest personaj: la cum vorbește, la mimica feței, la limbajul trupului său, la cum se mișcă, la cum privește, la cum justifică și se autojustifică, la cât de repede vorbește, la ce e în stare să gândească, în ciuda evidențelor.

Propaganda Game este, pentru mine fără niciun dubiu, un film documentar foarte echilibrat și bine făcut. Datele sale tehnice, minimale, sunt următoarele: realizat în 2015, regizat de Alvaro Longoria, documentat la fața locului – în Coreea de Nord adică – pe durata unei intensive (și foarte supravegheate) vizite de câteva zile.

E un film foarte bun inclusiv pentru că, în aproximativ 90 de minute, avem expuse, convingător, câteva dintre liniile de forță ale propagandei de top nord-coreene (și, deci, câteva dintre cele mai eficiente metode de „spălare a creierului”), dar și un permanent, subtil și foarte necesar test al oglinzii. Cu alte cuvinte, alături de ceea ce este propagandă, face-to-face cu aceasta și faptele. E adevărat, multe dintre ele sugerate, filmate foarte discret, filmate cumva „din lateral”, dar nu mai puțin fapte. Avem, deci, afirmația făcută de propagandă și confruntarea acesteia cu ceea ce există cu adevărat, testul realității, chiar la fața locului. Excelentă metodă, excelentă opțiune regizorală și scenaristică, excelentă (și riscantă) rezolvare artistică a unei teme foarte dificile.

Dar mai e ceva acolo. Ceva important, care merită să fie scos în evidență. Ei bine, Coreea de Nord contemporană este cadrul de referință pentru acest film, dar în povestea care e înregistrată pe peliculă de regizorul spaniol există un personaj care se detașează de restul celorlalte. E tot un spaniol – în sensul că e născut în Spania, deși se simte foarte bine adoptat de, cum o numește el, „patria-mamă”, Coreea de Nord – și el este cel despre care, în titlul acestui mic text, poate fi o ilustrare de top pentru specia umană numită „idiotul util”.

Îl cheamă Alejandro Cao de Benos, e spaniol și e și președintele Asociației Coreene pentru Prietenie. El e cel care a intermediat (rarissima, pentru un occidental) vizită în Coreea de Nord a regizorului Longoria și a unui cameraman.

Un „aperitiv” – sub forma unui trailer – din acest film, aici:

Și un clip cu „Găgăuță al comunismului”  (a dupe of the Communists  – așa cum definesc dicționare occidentale prestigioase „idiotul util”) numit Alejandro Cao de Benos:

Înapoi la ideea pe care, plenar, o ilustrează Alejandro Cao de Benos. Așadar: în cazul în care doriți să vedeți cum arată un idiot util autentic, priviți cu atenție la acest personaj: la cum vorbește, la mimica feței, la limbajul trupului său, la cum se mișcă, la cum privește, la cum justifică și se autojustifică, la cât de repede vorbește, la ce e în stare să gândească, în ciuda evidențelor, la cât e de harnic și de voluntar în slujba cauzei nord-coreene, la cum își mișcă degetele, la cum respiră când e pus în dificultate.

Cred că avem de-a face cu un mare personaj de film și nu numai. Țineți-l minte, fiindcă oameni afini cu el – vai, și ce afinități „elective”! – găsiți și la noi. Unii din ei sunt, ca și Alejandro, tineri. 30-40 de ani – „revoluționari”. Marxiști care nu l-au citit pe Marx, dar pretind că îl înţeleg; marxiști care l-au citit pe Marx, dar nu au înțeles o boabă din el. Filo-leniniști – care, bunăoară, acum câteva luni, au putut spune, și individual, și în grup, că Revoluția Rusă din 1917 a fost o pildă excepțională de… umanism. Și așa mai departe. Cu toții, cam de profilul intelectual și moral al lui Alejandro…

Nu în ultimul rând: în legătură cu formula care se repetă și în text și care e prezentă și în titlul acestui text – „idiotul util”. Ea nu este invenție personală și nici nu este o formulă jignitoare; are doar (e adevărat, un foarte puternic) rol descriptiv. Termenul are un istoric – și încă unul, vai, cu multă acoperire în realitate.

Conform Dicționarului Oxford de Eufemisme – ”useful fool – a dupe of the Communists. Lenin's phrase for the shallow thinkers in the West whom the Communists manipulated. Also as useful idiot.” Apoi, în cazul în care există cineva care se grăbește să spună că aprecierea mea este exagerată sau, mai grav, dură și violentă, cea mai bună modalitate de a se convinge că nu e deloc așa este o vizionare a filmului. Acolo unde, între multe altele, aveți și măsura-etalon pentru ceea ce înseamnă, da, „idiotul util”. În Propaganda Game, numele la care răspunde acesta este, cum spuneam, Alejandro.