Perlele ministrului Educaţiei

După modul în care omul pus în fruntea Învăţământului se bâlbâie, împotmolindu-şi neuronii în explicaţia unei reguli gramaticale simple, de ciclu gimnazial, te întrebi: e trac sau semidoctism?​

Reporter: Vă rog să ne explicaţi dvs acea regulă gramaticală: când se scrie cuvântul “copii” cu doi “i” şi când se scrie cu trei “i”?

Ministrul Educaţiei: Lucrul acesta e simplu… ca şi roşiii trandafiri sau trandafirii roşii.

Reporter: Bun, şi al treilea “i”ce este?

Ministru: Al treilea… Ce?

Reporter: Din punct de vedere gramatical.

Tăcere.

Un oftat.

Ministru: Alo…

Şi se întrerupe legătura.

Pare o scenă suprarealistă. Este, însă, un tablou real. Un dialog dintre ministrul Educaţiei, Liviu Pop, şi un jurnalist, purtat în prima zi de şcoală. O discuţie ce a succedat descoperirea de către presă, în discursul oficial al ministrului, pregătit pentru deschiderea anului şcolar, a unei greşeli gramaticale: folosirea sintagmei „copii dumneavoastră”, în loc de “copiii dumneavoastră”.

Dacă eroarea din textul scris poate fi o scăpare din partea vreunui consilier de imagine care i l-a redactat – o scăpare impardonabilă, pentru că e o formă de inadecvare făţişă să apară într-un text în care se vorbeşte despre necesitatea unei educaţii de bună calitate –, privind la modul în care omul pus în fruntea Învăţământului se bâlbâie, împotmolindu-şi neuronii în explicaţia unei reguli gramaticale simple, de ciclu gimnazial, te întrebi: e trac sau semidoctism? Mai ales că dl Pop are deja o mini-cultură de perle.

În vara acestui an, jurnaliştii i-au contabilizat trei greşeli gramaticale făcute în nouă secunde, într-o intervenţie televizată: “planurile-cadru va fi modificat”, “programele trebuiesc corectate” şi “va fi modificat şi planul, şi programul”.

În vara lui 2012, în prima conferinţă de presă susţinută în calitate de ministru, dl Pop scăpase nişte perle. Vorbind despre clasa pregătitoare, a spus că, la fel “ca şi celelalte ordine, rămân în vigoare.” În privinţa termenelor depăşite de unele comisii din minister, şi-a luat angajamentul că acesta e un lucru “care încercăm să-l rezolvăm” şi a anunţat că “vreau să rezolv problemele care le am”. Asta după ce, la scurt timp după numirea în funcţie, ziariştii îi reperaseră o greşeală care apărea şi în declaraţia de vedere, şi pe blogul personal: numele academicianului inginer Anghel Saligny – care dă numele liceului unde Liviu Pop predase şapte ani – scris cu doi “y”.

Într-o societate care îşi respectă Educaţia, valorile, care pune accent pe meritocraţie, astfel de situaţii nu ar fi tolerate de oamenii politici care reprezintă societatea şi în a căror decizie stă schimbarea lor. Nu e cazul, însă, la noi. La modul general vorbind, nu suntem aşa pretenţioşi. Nici prăpăstioşi – că doar nu e un capăt de lume ca un ministru al Educaţiei să facă greşeli gramaticale ori să se exprime bolovănos. Se vede, de altfel, şi după opţiunile electorale ale multora, care permit accederea la putere, în funcţii importante de decizie, a unor agramaţi, a unor semi- sau sfertodocţi, a unor plagiatori. Au fost suficiente exemple în prim-planul scenei politice, în ultimii ani.

Aşa că şefii partidului care i-a oferit funcţia nu pot fi decât îngăduitori cu aceste scăpări ale d-lui Pop, acceptându-i scuza: “Chiar dacă nu am vorbele la mine întotdeauna, am faptele la mine”. De fapt, asta pare să fie ceea ce şi contează sau doar ceea ce contează, atâta vreme cât dl Pop este la al doilea mandat la Educaţie.

În primul mandat, în 2012 – interimar, scurt, dar foarte eficient pentru partid –, făcuse tot ce i-a stat în putinţă să-şi albească şeful plagiator. Şi a mers, pentru aceasta, până la schimbarea componenţei Consiliului Naţional de Etică şi la desfiinţarea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor, Certificatelor Universitare, în ziua în care CNATDCU se pregătea să facă public verdictul de plagiat în cazul tezei de doctorat a lui Victor Ponta. Se întâmpla în 29 iunie 2012 când, ştiind că era programată analizarea lucrării de doctorat şi pronunţarea deciziei de plagiat, Liviu Pop a desfiinţat CNATDCU prin ordin de ministru. Nejustificat, pe ultimii metri de interimat la Educaţie. Aşa că deşi decizia potrivit căreia Victor Ponta a plagiat în teza de doctorat fusese  deja redactată, ea a fost decretată ca lovită de nulitate.

Rămâne de văzut care e motivul pentru care actualii şefi de partid care l-au pus în funcţie agreează acest… pragmatism al lui Liviu Pop şi se uită cu admiraţie la faptele pe care acesta le are la purtător, nu la nişte irelevante vorbe.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News