Patriotismul lui Eminescu, populismul și ultranaționalismul antinațional

Patriotismul exemplar al lui Eminescu, populismul și ultranaționalismul antinațional reprezintă o scandaloasă contradicție în termeni. A protesta împotriva unei legi care sancționează recidivarea faptelor cu caracter fascist și legionar într-o țară însângerată cândva de ele, spune totul despre vocația fascistă și legionară a protestatarului şi agitatorului de profesie.

Asocierea poetului Mihai Eminescu, căruia i se ignoră deliberat exemplaritatea dragostei reale față de adevăr, dreptate și țară, precum și oroarea lui față de impostură, dar i se scot ticălos în evidență, rupându-le din contextul lor istoric și ideologic, texte și afirmații politice ce pot fi numite antisemite şi xenofobe și pe care onestul Eminescu însuși le-ar retracta azi neîndoielnic, a profita agramat și incult de posteritatea și sărbătorirea geniului ctitoricesc al limbii și poeziei românești, asociindu-te ca o lipitoare cu el, înseamnă, desigur, a-i macula memorial ziua de naștere și a sfida obraznic Ziua Culturii Naționale, parazitându-le.

Cum ar comenta oare Eminescu această confiscare politicianistă a zilei sale, ce ar avea oare de spus despre includerea lui în agenda populismului pe care îl detesta și care îl asociază azi, în 2026, cu legionarismul și antisemitismul criminale, sancționate de bunul-simț, de „minima moralia”, nu doar de lege?

Să recitim atent măcar partea satirică din Scrisoarea a III-a! Vom înțelege mai bine și vom vedea mai clar ceea ce e de înțeles și de văzut pentru a nu mai confunda sinceritatea cu ipocrizia, onestitatea cu impostura și demagogia, claritatea morală cu ideologizarea și încețoșarea mentală, realitatea luminii și adevărului cu umbrele proiectate propagandistic pe pereții peșterii ignoranței de care se profită.

Eminescu nu ne judecă. A-l soma patetic și ridicol să o facă e inept. El ne arată, însă, datorită bogăției minții și inimii sale curate cu care și-a scris opera fondatoare de cultură națională și și-a călăuzit viața edificată pe generozitate, adevăr și dreptate, calea adevăratului patriotism, opusul deplin al antinaționalului și populistului ultranaționalism.