Moţiunea PSD pe Sănătate – demagogie şi ipocrizie

Când ai girat, prin 14 mandate din 21, neajunsurile din sistemul de sănătate, când ai convertit subiecte cu un mare grad de emoţie publică în vehicul electoral pentru propriul interes politic, făcând promisiuni mincinoase în campanii electorale, a te arăta deranjat de deficienţele, mari şi incontestabile, din sistemul de sănătate, fără însă a-ţi asuma partea, mare, de responsabilitate, denotă demagogie şi ipocrizie.

„Incompetența și lipsa de asumare ucid”, acuză, în cor, parlamentarii PSD în moțiunea de cenzură iniţiată împotriva ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu, pe care îl numesc „un pericol pentru sănătatea și viața românilor”. Da, incompetența și lipsa de asumare pot ucide. Şi corupția tot acolo duce. Și lozincile populiste din campaniile electorale, urmate de un dezinteres nesimțit afișat în timpul mandatelor de la Sănătate, de asemenea. În sistemul de sănătate, jecmănit ani și ani de o mafie de care Justiţia s-a atins doar într-o foarte mică măsură, a lipsit o reformă reală. Iar efectele le resimţim cu toţii.

Dacă însă această moţiune nu era doar un demagogic exerciţiu politic, putea să mai aştepte. Măcar vreo şase luni. Pentru a conferi demersului credibilitate. Dacă exista onestitate şi responsabilitate din partea iniţiatorilor, parlamentarii PSD ar fi trebuit să citească textul moțiunii de cenzură cu o oglindă în față. Aşa, ar fi văzut răspunderea pe care o au față de această situaţie şi foştii miniștri social-democraţi ai Sănătăţii. 14 din cele 21 de mandate de la Sănătate, câte a fost din 1990 încoace, au revenit acestui partid, fie că s-a numit FSN, PDSR ori PSD.

Iar vocalul domn Sorin Grindeanu – care ieri, de la tribuna Parlamentului, a încălecat valul de emoţie publică generată de drama unei familii, doar pentru răfuieli politice – ar trebui întrebat public ce a făcut concret pentru spitalele din Timiș, în primul său mandat de parlamentar? Pentru că, în 2012, în campania electorală pentru parlamentare, mesajul i-a fost centrat pe construirea unui corp nou la Spitalul de Copii „Louis Ţurcanu” din Timişoara, pentru care îşi luase  angajamentul că va contribui la obținerea de fonduri; corp ridicat ulterior de Primăria Timișoara, dar cu fonduri în cea mai mare parte provenite din bugetul local, deşi inclusiv soţii Ponta făcuseră, prin 2014, la Timişoara, piruete pre-electorale în jurul subiectului; el, prim-ministru care se visa preşedinte al ţării, ea, europarlamentar care mai voia un mandat. „Da. Reuşim pentru un nou spital de copii” a fost sloganul de campanie al lui Sorin Grindeanu în toamna lui 2012, care a succedat proiectul public „Da. Reuşim”, gândit ca vehicul electoral pentru a-l propulsa în Parlament. La mijloc, putea fi intuită de atunci şi s-a dovedit ulterior, a fost demagogie. Cinică. A fost urmărită construirea de capital de imagine pe un subiect ce implica un mare grad de emoţie publică, pentru că, se ştie, atenţia (fie şi mimată) faţă de problemele unor oameni bolnavi, cu atât mai mult cu cât este vorba despre copii, umanizează în ochii mulţimii un personaj politic. Problema cu care se confrunta Spitalul de Copii – o previzibilă evacuare a unui corp de clădire încăput pe mâna unui clan imobiliar care a acaparat sute de imobile istorice din Timişoara, cu sprijinul unor oameni din Primărie, clan intrat mult prea târziu în atenţia DNA – a fost însă cunoscută la nivelul Municipalităţii, unde Sorin Grindeanu era, în toamna lui 2012, viceprimar în funcţie; la al doilea mandat, dar până când intrase în campanie electorală pentru Parlament nu dăduse semne că-l îngrijorează, că-l interesează situaţia.

Sorin Grindeanu ar trebui întrebat public şi ce a făcut din postura de premier pentru Timiş; județul nu are nici acum nici Spital Regional, nici Institut Oncologic. Apoi, ce a făcut – după ce a terminat cu OUG 13, #noapteacahoţii, prima grijă a Guvernului Grindeanu imediat după învestire, în încercarea de a-l scăpa de puşcărie pe Liviu Dragnea – pentru sistemul de sănătate în general? A început construcția vreunui spital? A cerut controale în vreun fief unde existau informaţii că se achiziţionează la suprapreţ şi prin licitaţii măsluite aparatură medicală? A început vreo reformă? Întrebările sunt, însă, retorice…

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News