Love Letters
Virginia Woolf îi scria scrisori prietenei și iubitei Vita Sackville-West din 52 Tavistock Square. De la fereastra hotelului în care am stat puteam vedea parcul în care, în amintirea ei, acum se află o sculptură din piatră. Mai mult, hotelul în care îmi aveam camera era construit pe locul unde a fost casa – distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial – în care au trăit Virginia Woolf și soțul ei, Leonard, din 1924 până în 1939.
Citesc corespondența celor două scriitoare, cuprinsă în Love Letters, care a durat până la sinuciderea Virginiei Woolf, în 1941. Cele două femei măritate, atât de diferite, se cunosc în 1922, iar relația lor devine repede intimă – Vita va menționa în scrisori astfel de întâlniri cu un simplu semn al exclamării.
Scrisorile sunt de o frumusețe literară deosebită, de tandrețe, de doruri, de împărtășiri de experiențe din călătorii, de reproșuri uneori, de griji deseori. Dar cel mai important este faptul că această prietenie va influența scrisul Virginiei, care va face din Vita personajul romanului Orlando, “cea mai lungă și mai charmantă scrisoare de dragoste din literatură”.
Cartea Love Letters se încheie cu o notare în jurnal din 1941 pe care o face Vita Sackville-West la aflarea veștii șocante că Virginia și-a luat viața. Până la sfârșitul vieții sale, 21 de ani mai târziu, Vita va păstra pe noptieră două fotografii, cea a soțului și pe cea a Virginiei.
Pe fațada hotelului meu londonez din cartierul Bloomsbury se află o placă memorială dedicată Virginiei Woolf și soțului ei, amintind de faptul că au locuit aici.
M-am plimbat serile pe străzile liniștite ale cartierului, purtând cu mine vocea celei care a scris Orlando, A Room of One’s Own, Mrs Dalloway. Aflu acum că s-au redescoperit trei povestiri pierdute; volumul The Life of Violet va apărea în 7 octombrie la Princeton University Press.
Text publicat şi pe pagina de facebook a autoarei.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News