Justiţia, torpilată din interior

Când sistemul judiciar – un pilon-cheie al unui stat democratic – este atacat din exterior, cum s-a întâmplat în epoca Dragnea, de pildă, ani în care am ieşit, cu miile, în stradă să cerem respectarea independenţei Justiţiei, sistemul se mai poate apăra. Când sistemul judiciar este atacat din interior, când este capturat de o gaşcă de la vârful său, cum se întâmplă acum, riscă să colapseze. 

În urmă cu 15 ani, în 2010, circulau în presă stenograme din dosarul de corupţie al lui Cătălin Voicu – fost consilier prezidenţial în mandatul lui Ion Iliescu şi fost senator PSD, care aspira să ajungă ministru de Interne – stenograme care devoalau modul în care acesta plănuia să îşi subordoneze Justiţia prin crearea unei reţele: “Ascultă-mă un pic! Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia în mână, ai toată Curtea. (…) În trei ani fac toată reţeaua din România”. Cătălin Voicu promitea şi o nouă ordine în Justiţie. O Justiţie fără DNA, fără DIICOT: “Purificare! Nu mai e DNA, Direcţia de Crimă Organizată şi Anticorupţie! Am de mult proiectul ăsta în cap”. Şi fără ANI: „ANI e o instituţie fără nicio forţă juridică, e un căcat. Tot la Parchet şi le trimite şi acolo le omorâm, lasă-le dracu’”. Între timp, o parte din vis i s-a realizat – lupta anticorupţie e degradată, iar ANI nu e limpede pentru ce mai există –, chiar dacă nu înfăptuit de el, Cătălin Voicu fiind condamnat la şapte ani de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu.

15 ani mai târziu, ne-am trezit în faţa unei situaţii asemănătoare. Dar nu pe cale a de a fi constituită, conform planului unui / unor politicieni, ci deja constituită, graţie unei găşti de la vârful Justiţiei.

În urmă cu două săptămâni, un fost judecător de la Curtea de Apel București, Daniela Panioglu, vorbea public – într-un interviu acordat jurnalistului Virgil Burlă, de la PressHub –despre ceea ce se întamplă în sistemul jusdiciar în ultimii ani, despre prescripţia răspunderii penale pe care a numit-o „cea mai mare escrocherie juridică din istoria magistraturii, inventată pentru salvarea marii corupții, din trecut și din prezent”, ori despre modul în care se dirijează dosare. Problemele, mai spunea aceasta, au (re)început în 2017. De atunci, „rețeaua de corupție din interiorul sistemului judiciar progresa minuțios, prin plasarea oamenilor săi de încredere în funcții de decizie.” Dezvăluirile făcute au fost de-a dreptul frisonante.

Acum, un documentar Recorder, numit Justiţie capturată, realizat de jurnaliştii Mihai Voinea şi Andreea Pocotilă, dezvăluie şi explică – prin vocea unor martori, judecători, procurori, experţi anticorupţie – mecanismele prin care sistemul judiciar din România a ajuns să fie controlat, capturat de un grup de interese format din magistrați și politicieni, în favoarea unor inculpaţi cu bani şi influenţă. Se vorbeşte despre degradarea luptei anticorupţie, ajunsă apropae irelevantă în ultimii ani, despre anchete blocate, despre închiderea abuzivă a unor dosare, despre procurori înlăturaţi din cercetarea unor dosare, despre mutarea unor judecători de la o instanţă la alta în timpul unor procese cu miză şi despre direcţionarea cauzelor către anumiţi magistraţi, despre tergiversarea unor dosare şi reluarea judecăţii de mai multe ori, care favorizează prescripţia.

Situaţia este foarte gravă. Şi s-a ajuns aici sub ochii noştri şi sub ochii magistraţilor oneşti care însă au tăcut ani de zile. Au tăcut de teama repercusiunilor, a represiunilor? Posibil. Am văzut în documentar magistraţi care au făcut declaraţii cu feţele acoperite/blurate şi cu vocile distorsionate. Ceea ce transmite că există o teamă foarte mare. Ca de o mafie. Este înspăimântător ca într-un stat democratic unui magistrat care vorbeşte despre abuzuri din sistem să îi fie teamă să îşi asume identitatea.

Când sistemul judiciar, un pilon-cheie al unui stat democratic, este atacat din exterior – cum s-a întâmplat în epoca Dragnea, de pildă, ani în care politicul a lovit în strucura judiciară a statului, în care am ieşit, cu miile, în stradă să cerem respectarea independenţei Justiţiei –, sistemul se mai poate apăra. Când sistemul judiciar este atacat din interior, când este capturat de o gaşcă de la vârful său, cum se întâmplă acum, eşafodajul Justiţiei se clatină, iar sistemul riscă să colapseze. Iar din această situaţie nu magistraţii pierd, ci noi, întreaga societate.

Ne vor putea salva de la această situaţie îndepărtarea din funcţii a membrilor grupării care a confiscat Justiţia, numirea în locul lor a unor oameni care să asigure independenţa Justiţiei şi să redea încrederea publică ea şi, nu în ultimul rând, o reformă a sistemului judiciar care îi va garanta însănătoşirea. O reformă care se poate face cu magistraţii oneşti şi profesionişti care sunt în sistem. Aş vrea să cred că aceştia formează majoritatea.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News