Un act de ameninţare, de la tergiversare la clasare

Sursă foto: Baroul București

În urma unui articol critic la adresa AUR, în care scriam despre minciunile referitoare la casele de 35.000 de euro promise de George Simion, am primit un mesaj de ameninţare. Prin poșta electronică. Era vara lui 2024. După luni de tergiversare a anchetei la Poliție, dosarul a ajuns la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, care a dispus clasarea dosarului. „Deși persoanei vătămate i-au fost aduse injurii și amenințări (…) nu rezultă că acestea au fost de natură a-i produce o stare de temere”, se arată în ordonanța de clasare.

Un an și trei luni, dosarul a fost în același stadiu, la Poliție

În data de 25 iulie 2024, de pe un cont cu identitatea Irina Diaconescu – posibil, o persoană cu altă identitate, ascunsă în spatele unui cont fals de Facebook – am primit un mesaj care conţinea nu doar injurii şi expresii jignitoare şi vulgare, ci şi ameninţări. Mesajul mi-a fost trimis după ce am publicat un articol critic la adresa AUR şi a preşedintelui acestuia, George Simion, dovadă că autorul/autoarea ameninţării a anexat mesajului o captură de ecran după articolul respectiv.

În articolul intitulat AUR, între demagogie și totalitarism, atrăgeam atenţia că, „de când a ajuns în Parlamentul României, acest partid a livrat doar circ, violenţă, demagogie şi populism. Acum, pregătindu-se să intre și în puterea executivă a statului și țintind spre cea mai înaltă funcție, a renunțat la violențe, în încercarea de a poza în partid onorabil, și joacă doar cartea demagogiei. Pe care, prin Planul Simion, gândit ca trambulină spre Cotroceni pentru liderul AUR, o livrează în cantități copleșitoare. Este însă o demagogie salvaționistă, cu iz de totalitarism”.

Mesajul primit pe mesageria Facebook are paragrafe întregi care nu pot fi reproduse în spaţiul public, astfel că redau doar câteva:

„Te-am luat în colimator, panarama dracului, de pe timpul golănelii pandemice, de când ai spus într-o postare pe FB că tu «crezi în amenzi»!

Ai susținut f… morții mă-tii de lepră regimul terorist, de tensiune, organizat de derbedeii de la putere în care populația a fost arestată în case, iar ieșirea pe starda se facea cu justificări scrise!

Ai publicat o mulțime de articole batjocoritoare la adresa Dianei Șoșoacă, miștocărind-o pentru fizicul ei (ceea ce este o minciună – n.m.), practic ai dat dovadă de mitocănie chiar dacă nu ai folosit cuvinte obscene (ca orice scursură humanoidă care crede că nu poți fi grobian dacă nu folosești vulgarități)!

Ia mai bine de te f…, nemernico, în loc să emiți considerații pe Facebook, ți-ar ieși mai bine! (…)

Mi-e suficient să-ți văd mecla aia de târâtură că-mi vine să-ți arunc niște vitriol în față!

Siktir în gâtu’ mă-tii de ticăloasă, ție și cretinilor care gândesc la fel ca tine!”

Îmi întemeiasem plângerea depusă la Poliţia Timiş pe articolul 206 din Codul Penal, privind ameninţarea, şi pe articolul 2, aliniat 1 din Legea nr. 61/1991, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în februarie 2020, care stipulează că reprezintă contravenţie „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.

Dosarul a ajuns la Secţia 1 Poliţie Timişoara, unde am fost audiată în luna august 2024. Imediat după aceea, a fost admisă existenţa infracţiunii şi a fost deschisă acţiune penală pentru ameninţare. Cum lunbi de zile nu am mai primit nicio informaţie referitoare la stadiul anchetei, anul trecut am cerut conducerii Poliţiei Timiş să-mi spună în ce stadiu este acest dosar. Mi-a răspuns conducerea Secţiei 1 Poliţie Timişoara că dosarul – în care urmărirea penală a fost dispusă încă din 25 iulie 2024, pentru infracţiunea de ameninţare – este înregistrat la această unitate de poliţie şi că se află „în supravegherea procurorului desemnat”, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara. „În prezent, cercetările nu sunt finalizate şi continuă în vederea lămuririi aspectelor reclamate”, mă anunţa conducerea Secţiei 1 Poliţie.

„Deși persoanei vătămate i-au fost aduse injurii și amenințări, nu rezultă că acestea au fost de natură a-i produce o stare de temere”

În luna iunie a acestui an am primit ordonanța de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara. La trei luni după emiseterae ei, în 10 martie 2026.

Potrivit procurorului Lorena Suciu, deși au fost efectuate verificări, nu s-a putut stabili identitatea utilizatorului care a trimis acel mesaj. Mă întreb dacă autorităţile au cerut Facebook să le comunice IP-ul dispozitivului de pe care a fost trimis mesajul. Era un prim şi important pas în derularea anchetei. După toate indiciile, nu.

Iată logica – năucitoare – în baza căreia procurorul a dispus clasarea cauzei. Citez mai jos din ordonanța de clasare:

„Infracțiunea de amenințare prev. de art. 206 alin. (1) Cod Penal constă în acțiunea de intimidare a unei persoane, directă sau indirectă, explicită sau implicită, prin amenințarea că, în viitorul apropiat va fi săvârșită o infracțiune sau o faptă păgubitoare determinată sau determinabilă, îndreptată împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere.”

Procurorul Lorena Suciu a ajuns, însă, la concluzia că nu mi-a fost cauzată o stare de temere – probabil, am făcut plângerea pentru că nu aveam cu ce să îmi ocup timpul, liber –, concluzie pe care o argumentează astfel:

„În cauza de față, deși persoanei vătămate i-au fost aduse injurii și amenințări prin intermediul rețelei de socializare Facebook, din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că acestea au fost de natură a-i produce o stare de temere.

Astfel pe de o parte, se are în vedere faptul că mesajele au fost transmise de pe un cont aparținând unei persoane necunoscute, cont care nu conținea elemente de identificare precum fotografie de profil, numele de utilizator fiind cel mai probabil unul fals.

Pe de altă parte, se ține cont de faptul că imediat după transmiterea mesajului, utilizatorul contului respectiv a blocat contul persoanei vătămate, împrejurare ce a determinat încetarea oricărei posibilități de comunicare între părți.

Or, o pretinsă amenințare provenind din partea unei persoane necunoscute și nedeterminabile, transmisă prin intermediul rețelei de socializare Facebook și urmată de blocarea imediată a contului persoanei vătămate, nu este de natură să genereze, în mod obiectiv, o stare reală de temere în persoana acesteia.

Mai mult decât atât, se are în vedere și faptul că prin natura activității sale profesionale, persoana vătămată (jurnalist) se expune în mod inevitabil reacțiilor, criticilor sau comentariilor din partea publicului, expunere ce determină o toleranță sporită față de astfel de manifestări inerente postărilor publice generate de subiecte politice.

Prin urmare, întrucât injuriile și amenințările proferate prin intermediul rețelei de socializare Facebook nu au fost de natură să producă o stare de temere, fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală, fiind incident impedimentul la punerea în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. (b) Teza I Cod proc. pen.”

După o astfel de motivare, rămân în urmă întrebări: Pe ce se bazează procurorul când susține că nu mi-a fost produsă o stare de temere? Ce trebuia să se întâmple pentru ca procurorul să verifice persoana reală din spatele acelui cont? În viziunea procurorului, împotriva jurnaliștilor pot fi comise amenințări pentru că, prin natura meseriei deranjăm și, prin urmare, actele de amenințare sunt firești, iar noi trebuie să dezvoltăm toleranță față de aceste fapte penale?

Mai am o plângere penală făcută în urmă cu șase luni, după ce cineva mi-a transmis că ”îmi va rezolva prostia cu un cuțit în gât”. Tot ca reacție la ceea ce scriu. Sesizarea este la Secția 2 Poliție. Singurul lucru care s-a schimbat din momentul depunerii plângerii este că, la nici o lună după aceea, polițistul căruia i-a fost repartizat inițial dosarul s-a recuzat. Rămâne de văzut dacă și acest dosar va avea aceeași soluție: clasarea, pe motiv că amenințarea nu mi-a produs temere, că nu au putut identifica persoana și, că, în fond, e firesc ca jurnaliștii să fie amenințați.