Fanatizarea isterică

Fanatizarea isterică e falimentul social al oricărei religii. Inclusiv politice. Inclusiv al „creștinismului” politizat și degenerat într-o creștinătate bezmetic naționalistă, smintită de propagandiști cu promisiunea fals aurită a raiului pe pământ.

Creștinismul este o religie a Cărții (cărților), a întâlnirii cu Hristos nu doar în rugăciune și Euharistie, ci și în texte, a împărtășirii cu El inclusiv prin cuvintele Sale memorabile și metabolizabile, o religie roditoare în discernământ (claritate morală), curăție a inimii și a minții, bună-cuviință.

Creștinismul real solicită inteligența și scoate tot ce e mai bun din om, nu tâmpește, nu înrăiește. Nu e o religie a ignoranței credule și fudule, a confuziilor și iluziilor care duc de râpă un întreg popor.

Un popor creștin e unul care ia aminte la Hristos și nu înjură de „cristoșii mamelor” celor ce-i arată uneori că s-a rătăcit, ia aminte la cuvintele Lui care trezesc, nu la balivernele populiste și tiradele instigatoare la ură ale celor ce doar îmbrobodesc.

Un popor creștin nu e o turmă hipnotizată în fața lupilor care promit că nu o vor mânca. Nici Biserica, în ciuda multor, tulburătoare aparențe, nu e așa ceva.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News