Câteva concluzii parțiale după întâlnirile la vârf de la Anchorage și Washington

Summit-ul SUA-Rusia din Alaska, din 15 august, și întâlnirea președintelui american cu liderii europeni de la Casa Albă, din 18 august, păreau să fi adus mai aproape pacea în Europa de Est. Pentru prima dată în ultimii ani părțile au început discuția asupra clauzelor concrete astfel că s-a născut speranța încheierii rapide a războiului. În realitate, puține lucruri s-au schimbat.

Summit-ul de la Anchorage s-a încheiat cu victoria lui Vladimir Putin, pe toate planurile. Multă vreme de acum încolo, televiziunile rusești o să repete imaginile cu militarii americani îngenuncheați la scara avionului președintelui Rusiei, trăgând de covor, pentru a-i netezi cutele.

Întâlnirea în format restrâns, președinte, ministru de Externe, consilier prezidențial, a început la ora locală 11.32 și s-a încheiat la 2.18. Discuția în format extins, la care trebuiau să se alăture miniștrii de Finanțe și reprezentanții cercurilor de afaceri (Kirill Dmitriev, din partea rusă) n-a mai avut loc, iar prânzul s-a anulat. În loc de 6-7 ore, cât a indicat purtătorul de cuvânt al Kremlinului că vor dura discuțiile din Alaska, ele s-au încheiat după puțin peste două ore și jumătate. Conferința de presă a fost înlocuită cu un briefing de presă, la care Putin a făcut oficiile de gazdă, vorbind primul și de două ori mai mult decât Trump (peste 8 minute, față de mai puțin de 4 minute). Putin avea mesajele pregătite, le-a citit de pe niște foi, în vreme ce Trump a improvizat. Abia în interviul pentru FoxNews înregistrat în avion, pe drumul de întoarcere spre Washington, Trump a dat mai multe detalii despre rezultatul întâlnirii. După care a urmat o avalanșă de interviuri ale lui Marco Rubio, menite să stingă incendiul declanșat de summit-ul de la baza militară Elmendorf-Richardson din Anchorage.

Putin a reușit să obțină nu doar o victorie simbolică (covor roșu etc.), ci a schimbat viziunea americană asupra încheierii războiului din Ucraina. Trump a renunțat să mai ceară încetarea focului și a acceptat ideea potrivit căreia părțile trebuie să discute imediat despre o pace pe termen lung, fără să mai treacă prin armistițiu. Adică, Putin a obținut ce-și dorea cel mai mult: timp pentru a continua operațiunile militare, în speranța prăbușirii Ucrainei.

La Anchorage, s-a confirmat preluarea de către americani a tezei rusești privind „schimbul de teritorii”. Prezentată lui Steve Witkoff, cu ocazia vizitei la Kremlin, la 6 august, acest proiect este o schemă prin care Putin încearcă să obțină fără luptă centura de fortificații din vestul regiunii Donețk, construită de ucraineni după 2014, în jurul Slaviansk-Kramatorsk. Moscova propune să restituite Kiev-ului mici fâșii de teritorii (ucrainene) din regiunile Sumî, Harkiv și Dnepropetrovsk (undeva la 430 km2), să înghețe linia frontului în Herson și Zaporojie, în schimbul retragerii armatei ucrainene din estul regiunii Donețk (unde mai controlează circa 25-27%) și Luhansk (circa 1-2%). Cu alte cuvinte, Ucraina ar trebui să cedeze fără luptă Rusiei peste 6.600 km2, cea mai importantă zonă fortificată de pe întregul teritoriu al țării, doar pentru că planul de pace al lui Putin este susținut de Trump. Deci, concesia lui Putin pe care o invocă oficialii de la Washington ar fi renunțarea (pentru moment) la a mai cere întregul teritoriu al regiunilor Herson și Zaporojie, declarate anexate de către Rusia (în septembrie 2022), care însă nu le poate cuceri militar.

Trump a renunțat să introducă (chiar și să amenințe cu) sancțiuni împotriva Rusiei, care să lovească în exportul de petrol. Toată această dinamică diplomatică a fost declanșată de ultimatumurile lui Trump (ultimul expira la 8 august, iar primul la 3 septembrie). Deci, Putin va obține bani din exportul de petrol pentru a continua agresiunea împotriva Ucrainei.

Putin l-a convins pe Trump că Ucraina nu trebuie primită în NATO, nici măcar într-un viitor îndepărtat. Deci, aderarea la NATO nu poate face obiectul negocierilor viitoare cu Rusia, în speranța că Ucraina ar putea obține ceva la schimb.

Putin a vorbit în Alaska despre garanții de securitate acordate Ucrainei, ceea ce a aprins speranțele occidentalilor, și le-a permis americanilor să prezinte această ideea drept o victorie diplomatică și o concesie a Kremlinului. Numai că atunci când a vorbit despre garanții de securitate, Putin s-a referit la cele discutate la Istanbul, în aprilie 2022, unde în ciorna de acord redactată de ruși se vorbește despre un mecanism de garanții care presupune unanimitate, din care ar face parte și Rusia, care-l poate oricând bloca prin veto.

Toate aceste poziții ale lui Trump, mai sus amintite, indică faptul că Moscova a obținut acordul Washington-ului pentru negocieri directe cu Kiev-ul pe baza memorandumului propus de Rusia la Istanbul. Ideile principale (condițiile de pace ale Rusiei!) au fost enunțate de Putin la ședința Colegiului Ministerului rus de Externe, din iunie 2024. Chiar dacă președintele Volodimir Zelenski insistă pentru întâlnire cu Putin, ocazie cu care să discute chestiunile teritoriale, ideea este respinsă de Kremlin care cere ca negocierile să continue la Istanbul la nivel de experți. Deci, Putin a obținut timp, pentru a continua campania din vara-toamna 2025, în speranța unei victorii militare importante care să oblige Ucraina la concesii cât mai substanțiale.

Argumentul rușilor care spun că o astfel de întâlnire trebuie serios pregătită este contrazis de viteza cu care s-a organizat întâlnirea din Alaska, ale cărei detalii au fost stabilite în mai puțin de o săptămână.

Nu spun că este imposibilă în următoarele luni o întâlnire Putin-Zelenski, însă aceasta poate avea loc doar în cazul unei victorii militare cu valoare strategică a ucrainenilor, combinată cu instabilitate internă în Rusia, care să oblige Kremlin la un astfel de gest disperat, sau la finalul unui laborios proces de negociere, în momentul semnării unor documente. Este posibil ca întâlnirea să nu aibă niciodată loc, în condițiile în care Serghei Lavrov a reluat ideea lipsei de legitimitate a președintelui Zelenski, idee pe care Trump ar putea s-o îmbrățișeze și el din nou, cum a și făcut în trecut, în lunile de după instalarea la Casa Albă, când s-a făcut ecoul multor narative rusești. Deci, prima concluzie generală este că SUA și-a dat acordul pentru un Istanbul 2.0, adică pentru ca negocierile să se desfășoare pe baza memorandumului rusesc, în condițiile setate de Putin.

A doua concluzie generală, poate chiar mai importantă decât prima, desprinsă din summit-ul de la Anchorage este că SUA și Rusia vor evita o confruntare deschisă. Trump însuși a afirmat de mai multe că Rusia nu poate fi învinsă, din cauza arsenalului nuclear și a diferenței de gabarit în raport cu Ucraina. De vreme ce nu există o soluție militară, Trump optează pentru concesii din partea Ucrainei, pentru care pune presiune pe Zelenski. Trump consideră că sancțiunile sunt impotente în raport cu Rusia, deci n-are rost să mai pună altele. Din contră, tot mai multe semnale indică faptul că la Washington se caută soluții pentru ridicarea unor seturi de sancțiuni. Trump a dorit (și parțial a izbutit) să-l atragă pe Putin în discuții ce pot duce la negocieri care – în cele din urmă – să conducă la pace sau cel puțin la un armistițiu, fie și temporar.

La rândul său, Putin a reușit să mențină o relație bună cu Trump, singurul lider occidental cu care poate purta un dialog și care-i poate legitima atât achizițiile teritoriale, cât și agresiunea pe scară largă împotriva Ucrainei. Faptul că atât Moscova, cât și Washington evită cu orice preț confruntare creează un cadru favorabil pentru viitorul relațiilor ruso-americane. Deși nu au fost discutate în Alaska, normalizarea relațiilor diplomatice și cooperarea economică vor deveni teme centrale atunci când se va contura o perspectivă de încheiere a războiului. De asemenea, Putin pare să fi amânat pentru mai târziu discutarea cu Trump a unui acord privind noua ordine mondială, care s-o înlocuiască pe cea instaurată după prăbușirea URSS și încheierea Războiului Rece.

A treia concluzie generală s-a limpezit după discuțiile de la Washington dintre Trump și liderii europeni. Încercarea Europei de a exercita presiuni asupra lui Trump și de a neutraliza rezultatele întâlnirii ruso-americane din Alaska a eșuat. Discuția dintre Trump și Zelenski a durat mai puțin de o jumătate de oră. Întâlnirea cu liderii europeni a fost întreruptă pentru 40 de minute pentru a-i telefona lui Putin. Președintele Franței și cancelarul Germaniei au insistat fără succes asupra încetării focului, idee respinsă de Trump care a promis că Putin e gata să-l întâlnească pe Zelenski cu care să discute problemele teritoriale. Practic, nu s-a încropit un plan concret între cele două maluri ale Atlanticului în privința unor garanții de securitate acordate Ucrainei. Iar Rusia exclude participarea țărilor europene și insistă că trebuie să devină parte a mecanismului de garantare a securității.

Demnitarii Moscovei trimit la varianta rusească de acord prezentat delegației ucrainene la 15 aprilie 2022, la Istanbul. În articolul 5 al proiectul ui de acord, Lavrov amintește că se menționează că grupul de state garante include membri permanenți ai Consiliului de Securitate. Grupul funcționează pe bază de unanimitate. Iar Rusia, ca membră a acestui grup, poate bloca orice decizie nu-i convine. Este absolut clar că un veto rusesc, așa cum este prevăzut în documentul de la Istanbul, ar submina complet scopul garanțiilor de securitate oferite Ucrainei.

Europenii și Kiev-ul au o viziune diferită asupra garanțiilor. Ei vor ca în Ucraina să staționeze un contingent militar creat în jurul nucleului franco-britanic, chiar dacă în număr limitat și departe de front. Aceste trupe, numite „forțe de reasigurare”,  vor avea mai degrabă rolul de sprijin moral pentru ucraineni decât de forță de descurajare a unei viitoare agresiuni rusești. Esențială este implicarea SUA, care însă reduce totul la sprijin aerian, pentru care Trump va cere probabil o plată suplimentară de la europeni.

Deocamdată Putin nu-și revizuiește cererile maximaliste. SUA evită cu orice preț confruntarea cu Rusia, iar Europa este prea slabă pentru a-l opri pe Putin. Viitorul Ucraineiva depinde doar de capacitatea ei de a se apăra în fața Rusiei și de evoluția situației de pe front din următoarele săptămâni și luni.

Însă, Putin este într-o gravă eroare atunci când își închipuie că doar Occidentul împiedică Ucraina să devină „prietenoasă” cu Rusia. Societatea ucraineană și elitele sale nu vor accepta niciodată condițiile de capitulare pe care Moscova încearcă să le impună. Indiferent ce vor include acordurile ce vor fi semnate după aceste negocieri, ele nu vor putea fi puse în practică din cauza situației reale din Ucraina. Acest război se va sfârși cu adevărat doar odată cu dispariția lui Putin și schimbarea radicală a atitudinii Rusiei față de Ucraina sau cu dispariția națiunii ucrainene, în urma unui genocid.

Articol publicat şi în Revista 22.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News