Bugetul Apărării: am un leu şi vreu să-l beu?


“Frontul” este la graniţa României, paradigma de securitate s-a schimbat, confruntarea marilor Puteri este explicită, iar noi pare că am luat ajutorul social şi mergem la cârciumă.

 

Săptămâna trecută s-a desfășurat la București cea mai mare conferință a Societății de Studii Românești, cu peste 450 de participanți din 27 de țări. O masă rotundă din cadrul acestei conferințe, pe tema securității, a adus în discuție bugetul Apărării şi al serviciilor de informații. Ce-i cu această „legendă” a alocării a 2% din PIB pentru Apărare, întreba cineva din public?

Pentru a răspunde acestei întrebări trebuie să fac un scurt istoric al angajamentelor României, pentru admiterea în NATO. În cadrul NATO există o tensiune mai veche pe tema „dividendului păcii”, americanii acuzându-i pe europeni că se bucură de pace datorită cheltuielilor de apărare făcute de americani. Așa că au fost puse condiții candidaților să își ia angajamentul că vor plăti o contribuție semnificativă la bugetul NATO, dacă vor fi admise. În acel context, România s-a angajat că va aloca 2,38% din PIB pentru următorii ani, angajament care nu a fost respectat niciodată până acum.

O directivă internă de planificare a NATO propunea alocarea a 2% din PIB şi creșterea achizițiilor de echipament cu peste 20%. Ea a fost parafată la nivel înalt în 2014, la Summit-ul din Țara Galilor. Țările europene, însă, au cam ignorat această înțelegere astfel că, în 2017, abia patru țări membre au depășit alocarea a 2% din PIB. România a încercat să realizeze acest obiectiv (există o decizia a CSAT, din 2014, şi un Acord al partidelor, din 2015) dar tot nu a reușit până acum decât alocarea a 1,8% din PIB. În schimb, alocările pentru cumpărarea de armament au depășit așteptările, România fiind pe primul loc în NATO, în 2017, la creşterea (în procente) a sumei alocate achiziţiilor de armament. Televiziunile românești îl prezintă pe ministrul Fifor şi pe alți reprezentanți ai Guvernului cum se plimbă prin lume ca la mall şi fac promisiuni de achiziție în toate direcțiile.

Acum de ce să fim cârcotași, doar ne-a lăudat intenția atât preşedintele Donald Trump, cât şi emisarul său, Wess Mitchell? Să vă dau câteva motive.

În primul rând, discuţia despre bugetul Apărării se va afla pe agenda Summit-ului NATO din 11-12 iulie a.c. Deja presa internaţională semnalează existenţa unei scrisori a lui Donald Trump, prin care le solicită liderilor europeni respectarea angajamentelor. Se va negocia dur, iar Rusia abia aşteaptă să-şi folosească Sputnik-ul şi trolii pentru a slăbi Alianţa.

În al doilea rând, s-a intrat într-o etapă a confruntărilor globale, iar bugetul trebuie să reflecte această situaţie. Într-un articol arătam că analiştii militari semnalează această schimbare de paradigmă. Astfel, Thomas-Durell Young consideră că, oricare ar fi fost motivul de extindere a NATO este momentul să scăpăm de false complimente și să admitem că avem un context radical schimbat, în special după agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Cerându-le doar să aloce 2% din PIB pentru apărare nu este o politică de apărare, spunea Young.

Deşi salut creşterea bugetului Apărării, consider că sunt câteva chestiuni la care cred că trebuie să reflectăm. Graficul de mai jos prezintă structura cheltuielilor de apărare, conform cifrelor NATO.

Structura cheltuielilor de apărare ale României 2006-2017 (% din bugetul apărării)
Sursa: //www.nato.int/cps/en/natohq/topics_49198.htm

Observăm cum cheltuielile de personal (cu salariile şi pensile) scad dramatic faţă de anul 2012, când ele reprezentau peste 80% din budget, iar cheltuielile pentru achiziţii de echipament devin prioritare. Problema este că asistăm la o frenezie a politicienilor ce fac oferte în toate direcţiile, apoi se răzgândesc. Ba cumpărăm corvete de la olandezi, ba le construim noi! Ba cumpărăm elicoptere Bell, ba luăm Airbus! Pare că “binomul” Dragnea- Fifor vrea să-şi negocieze mai degrabă libertatea decât să întărească capabilităţile de apărare ale României. Pe site-ul Departamentului pentru Armamente, Programul pentru înzestrare arată mai mult a “shopping list”. Astfel, achiziţiile anunţate par o cârpeală a lipsurilor de decenii, iar unele achiziţii vor fi operaţionale abia prin 2024 sau 2025.

Cea mai dramatică situaţie se găseşte la anonimul capitol bugetar: “Altele”. Aici sunt cuprinse cheltuielile operaţionale, de pregătire şi de cercetare, iar alocarea la acest capitol a scăzut sub 10%. Dacă mai luăm în calcul pensionarea în masă a militarilor de elită, cauzată de schimbările regimului pensiilor militare anunţate de Lia Olguţa Vasilescu sau scăderea atractivităţii meseriei de soldat profesionist, putem spune că Armata este într-o stare de cod portocaliu. Cel puţin aşa se vede dintr-o analiză succintă a bugetului Apărării. Dacă prioritatea achiziţiilor de armament se impune, dar îşi produce efecte pe termen lung (2025), atunci trebuie negociate şi garanţii suplimentare de securitate, iar achiziţiile să se facă cu un ochi către creşterea capacităţilor operaţionale, pe termen scurt. Ce scenariu luăm în calcul în cazul că “negocierea” dintre Trump şi europeni va duce la destrămarea NATO?

“Frontul” este la graniţa României, paradigma de securitate s-a schimbat, confruntarea marilor Puteri este explicită, iar noi pare că am luat ajutorul social şi mergem la cârciumă.

 

Articol publicat şi pe Contributors.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.