Așa-zisa „Mica Unire” a constituit momentul fondator al statului român modern. Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României....
Patriotismul exemplar al lui Eminescu, populismul și ultranaționalismul antinațional reprezintă o scandaloasă contradicție în termeni. A protesta împotriva unei legi care sancționează recidivarea faptelor cu caracter fascist și legionar într-o țară însângerată cândva de ele, spune totul despre vocația fascistă...
O femeie total nevinovată în fața legii a fost ucisă rapid de o brută îmbrăcată în polițist și infuzată cu ură împotriva oricui mișcă în frontul privirii sale, o brută pentru care omorârea unui om e doar împlinirea seacă a...
„Suveranismul”, feciorelnic trăitor prin feții lui frumoși născuți din lacrima poporului, se sufocă de revoltă în absența purismului moral, solicitat imperios și maximalist tuturor, mai puțin reprezentanților lui, subînțeles puri și duri. Furios și moralist, grabnic vărsătoriu de invectivă...
Conservatorism și progresism au devenit doi termeni malformați și manipulați de minți necultivate, infestate și deformate de parvenitism politic, aservite în mod declarat unor narative ale propagandei rusești expectorate și în România ca țintă a unui real și asumat război...
O neagră, incontestabilă revelație: trăim într-o țară în care orice ai face, nu ți se întâmplă nimic. Pentru rigoare, cu cât comiți în ea ceva mai grav, cu atât cresc șansele de a deveni intangibil. Un paradis al „aleșilor” de...
Nu este o noutate că profitorii cinici ai oricărui sistem – religios, politic sau economic -, inși instalați comod în el, mimând cu anii activitatea, seriozitatea și fidelitatea, fani ai „căldicelului” și ai stabilității de cimitir, oportuniști care visează doar...
Ziua națională este un fericit prilej de exersare a memoriei fidele adevărului istoric, de revizitare a surselor livrești din care îl putem afla. Nu „lung prilej de vorbe” trăncănite demagogic, paseist și patriotard, ipocrit și lozincard. Memoria comunitară se...
Profesorul universitar Adrian Papahagi, unul dintre cei mai erudiți intelectuali ai Europei, un om cu incontestabilă onestitate morală, a fost invitat ieri să susțină o conferință pe tema discernământului creștin în fața preoților din Episcopia Hușilor. Tema e mereu actuală...
Nimeni teafăr mental și moral nu e, desigur, de partea monstruozității războiului, a prelungirii lui iraționale, așa cum sugerează sau expectorează convulsiv mercenarii români pro-ruși, adică ticăloșii fără scrupule cumpărați de „russkiy mir”. De partea războiului sunt exclusiv cei...
„Ce este naţionalismul? Este patriotismul care şi-a pierdut nobleţea.” Albert Schweitzer (1875-1965) Putem adăuga, în context românesc, că și-a pierdut mai mult decât noblețea, asociabilă reflex cu o lume deja scufundată. Și-a pierdut, în primul rând, rațiunea principală de a...
„Păduchi” și „șobolani”. Nu oameni. Cuvinte cu amenințătoare rezonanță totalitară, contextual legionară, care anunță o proximă, necesară și unică soluție finală: eliminarea „paraziților”. Păduchii și șobolanii trebuie tratați …exterminatoriu. Eliminarea chipului uman, reducându-l la „teratologic”, anulează persoana. Aceasta poate...
Descrierea onestă a unor excese de orice natură care scandalizează societatea este moralmente necesară, dar poate stârni furia celor afectați de o mentalitate sectară care ajung să se perceapă pe sine ca „aleși”, nedreptățiți și chiar persecutați. Sectă –...
Cultivarea festivistă în spațiul ecleziastic a memoriei și textelor unor intelectuali căzuți cândva în ispita demonismului ideologic, legionar sau comunist, face un enorm rău Bisericii. Ea are de apărat nu doar Adevărul răstignit și azi de ideologii contemporane, ci...
Epidemia de ură – în care numeroși pacienți în stare de libertate comit în serie crime în efigie, calomniind, instigând la violență inițial verbală și la haotizare mentală, aruncând în spațiul public invective, informații și imagini falsificate, manipulatoare, desfigurând în...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
