Adecvarea la realitate
Una dintre ideile morale cele mai puternice care, odată asimilată, are efecte profund benefice în toate registrele vieții noastre personale, inclusiv spirituale, este adecvarea la realitate. Este fundamentală.
Este antidotul cel mai puternic la orice tip de ideologie, la orice tip de manipulare, în primul rând politică, la populism și conspiraționism, la subminarea creștinismului prin nociva sacralizare, care nu trebuie confundată cu religiosul revelat şi pur și care conduce la ritualism sterp, antidotul la malformarea creștinismului prin instrumentalizarea sa politică, antidotul la ridicol și la orice formă de viciere a relației noastre cu celălat.
Adecvarea la realitate ne face imuni la forțele deifuge menite să ne desprindă de ea și să ne orienteze împotriva voinței iubitoare a Creatorului care a sădit în Creația Sa rațiuni menite să fie cunoscute și înțelese de noi spre sporirea binelui personal și comun. Spre mântuirea noastră din răul care ne asaltează în valuri.
Adecvarea la realitate ne scutește de varii rătăciri și ne orientează privirea spre Nordul indicat fără greș de busola morală nedereglată de furtunile ideologiilor care se abat frecvent asupra omenirii în destrămătoarea ei post-modernitate.
Adecvarea la realitate ne ajută să discernem ce ne este cu adevărat de folos de ceea ce ne este îngăduit, inclusiv granița extrem de subțire dintre posibil și permis.
Revelația iudeo-creștină acceptată, luată în serios și asimilată ca reper infailibil în actul esențial de discernere a realității de simulacrele ei este sursa majoră a unei virtuți cardinale prea puțin băgate azi în seamă: discernământul moral. Ochii larg deschiși ai credinței, ai încrederii într-o Sursă eternă și Personală a Binelui, Adevărului și Frumosului, după care, nemărturisit prin fapte, tânjim cu toții, ne pot ajuta să privim curat realitatea în față, o realitate elocvent expresivă, și să nu o contrazicem ideologic, adică nebunește.
Să ne străduim mai mult în adecvarea la real, să nu ne lăsăm decuplați de el, să-l apărăm, în ciuda celor ce se zvârcolesc în fel și chip să-l strâmbe. Cel care strâmbă totul, cel care îl maimuțărește pe Creator și îi inspiră pe cei ce conspiră este „tatăl minciunii” denunțat de Hristos. E ceea ce, deși adesea nu mai credem, putem face. Avem nevoie doar de un grăunte de încredere-credință. Acel grăunte…
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
