Martirizarea activismului politic radical

Despre pericolele vehementei retorici polarizante nu se va vorbi niciodată suficient. Vorbirea rațională ajunge să nu mai valoreze oricum nimic în climatul iresponsabil tolerat al activismului politic radical și al radicalizării unei societăți profund vulnerabile educațional, devenită pe nesimțite victima oarbă a viitorilor călăi ai democrației și viitorului ei.

Martirizarea activismului politic radical, care se folosește de creștinismul politizat, deci total falsificat, ca armă a intoleranței și suprimării adversarului („aproapele”) declarat „păcătos” pentru că gândește diferit și pentru că denunță tropăitul amenințător al celei mai hidoase ideologiii posibile, cea care Îl ia pe Dumnezeu în deșert, folosindu-se de El în sordida politică populist-extremistă cu profilul unei secte, este exact ceea ce fac în aceste zile, cățărați pe asasinarea odioasă și ultramediatizată a unui om, disperați ca o lipitoare flămândă de sânge publicitar și de validare transatlantică pentru o facțiune politică recunoscută în instanță ca „agent de propagandă rusă”, „furioșii Domnului” răsfirați în diverse medii permeabile la ură, predicatorii cu spume la gură ai ultranaționalismului „suveranist” de sorginte putinistă,  contorsioniști ai abjecției și ai trădării amiciției celor ce le-au acordat încrederea și i-au ajutat cândva, ticăloși care mint și calomniază patologic cu Biblia într-o mână și propria cărticică din cuibul „marilor cărți” în cealaltă, scuipând exact unde cândva au lingușit și lins pentru a parveni, târâtori traseiști care, de la înălțimea unei funcții de reprezentare culturală a Parlamentului, unde, în sfârșit, au ajuns, îi gratulează de la nivel oficial pe cei ce le divulgă simpatiile ideologice cu distinsele cuvinte „mă-ta e curvă” și truchează grobian fotografii ale unei doamne (demnitar al statului), desfigurând-i chipul, demonizând-o și înjosind-o public într-un act de femicid simbolic, energumenii propagandei proruse și antieuropene care, tăcând asurzitor despre crimele Rusiei, strigă sub acoperire profesoral-academică sau doar isteric delirant, în șuete cu mari minți tulburate ale vremii, „Propaganda!”, vituperând „Uniunea Europeană, intelectualii publici, jurnaliștii și formatorii de opinie din România!”, jefuitorii barbari ai Conservatorismului, tâlhărit, hăcuit, desfigurat și expus obscen pe taraba murdară a celui mai josnic mahalagism politic.

Cultura violenței și normalizarea acesteia, lipsa totală de scrupule, vulgaritatea și agresivitatea verbală deja materializată fizic în stradă au ajuns să compună dezideratul politic ce ține loc de program economico-social pentru partide compuse din oameni lipsiți de filtrele educației, discernământului și bunului-simț.

Aceste facțiuni politice cu fobie la democrație și la principiile societății deschise sunt deja dușmanii manifești și guralivi ai acesteia, pregătindu-se agresiv și zgomotos, sub ochi indulgenți și complice, să preia puterea în mod democratic. Democrația merită din plin folosită până să devină ornament de recuzită.

Într-un asemenea sumbru context îmbibat de ură, predicatorii armelor și ai execuțiilor rapide, publice și televizate spre inițierea copiilor, devin exemple (strigătoare la cer) de „conservatori creștini” și sunt folosiți ca vârfuri de lance ale propagandei radical antidemocratice, menite să suprime pe scară largă discernământul și să îngenuncheze definitiv spiritul critic.

Despre pericolele vehementei retorici polarizante nu se va vorbi niciodată suficient. Vorbirea rațională ajunge să nu mai valoreze oricum nimic în climatul iresponsabil tolerat al activismului politic radical și al radicalizării unei societăți profund vulnerabile educațional, devenită pe nesimțite victima oarbă a viitorilor călăi ai democrației și viitorului ei.