Răscrucea dintre calea europeană și fundătura gubernială

Referendumul din Republica Moldova este răscrucea dintre calea europeană și fundătura gubernială.

Manifestările pervers agresive ale imperialismului rusesc, acest decrepit general beat al istoriei pline de noroi și sânge a Estului socialist, lugubru personaj învechit în rele, malefic creator al „societății închise”, capturate ideologic, în care politicul abject siluiește religiosul demisionar și inept, în care crima ține loc de argument, au luat recent chipul viclean al propagandei antiromânești și furibund antieuropene fondate pe minciuni grosolane, menite să amplifice teama și scepticismul cetățenilor din Republica Moldova față de aderarea țării lor la Uniunea Europeană.

Ce transmit mercenarii propagandiști rusofili, unii dintre ei clerici în cadrul Mitropoliei Moldovei subordonate Patriarhiei Moscovei, oameni care vorbesc despre Hristos și înfăptuiesc pe dos? De exemplu, că Europa e iadul pe pământ și că de rai îl separă doar Prutul. Dincolo de acesta începe înfricoșătorul ținut al răului absolut, al Occidentului putred în care trăiesc făpturi monstruoase ce se hrănesc exclusiv cu droguri, ascultă doar rock satanic, se înmulțesc doar pe calea relațiilor homosexuale și, desigur, nu cred în Dumnezeu, pentru că un neamț filosof L-a declarat cândva „mort”. Creștinismul, Ortodoxia? Acestea au fost eradicate odată cu lupii și urșii din Vestul acestei detestabile Europe. Că li se mai resimte prezența prin România unde nici măcar nu se vorbește „limba moldovenească”? E doar un zvon sau doar o întâmplare trecătoare. „Ca iluziile noastre”.

Revenind la realitate, adevărul e unul singur: ceea ce spiritul european a respins în ultimele secole a fost doar dimensiunea politică a creștinismului preschimbat în creștinătate. Occidentul modern s-a poziționat împotriva creștinătății cezarizate, nu a creștinismului, refuzând doar puterea politică a religiei, nu religia ca atare. Așadar, rațiunea nedivorțată de credință nu respinge creștinismul ca religie, ci ca instituție politică, nu credința creștină însăși, nu libertatea religioasă, nu manifestarea ei publică. Realitatea europeană, inclusiv cea actuală, trecător minată ideologic, e limpede în aceste aspecte răstălmăcite de ortodoxiștii filetiști.

Referendumul de pe 20 octombrie 2024 este cea mai importantă răscruce socială din istoria recentă a Republicii Moldova: a alege calea eliberării de sub influența pustiitoare și paralizantă a Rusiei, ieșirea de sub seducția imperiului minciunii și intrarea în rândul lumii prospere și civilizate, sau a alege starea pe loc ca boală, rămânerea definitiv în urma tuturor țărilor europene, pierderea accesului la lumea unei civilizații unice în lume, în care libertatea și viața sunt sacrosancte, unde credința religioasă, alături de limba națională, elemente fundamentale ale identității, sunt în mod natural și deplin respectate. Nu instrumentalizate și mutilate. Europenizare nu înseamnă mancurtizare. E însă un excelent antonim pentru rusificare.

A alege între viața democratică, singura care protejează concret demnitatea persoanei și asigură real prosperitatea celor ce muncesc și moartea adevărului, a păcii și dreptății sociale sufocate de corupția cu tradiție gubernială, este o șansă unică, una care nu ar trebui ratată din teama de necunoscut sau din cauza orbirii provocate de propagandă. Ochii credinței și ai rațiunii stau în mod firesc doar deschiși.