Actualul populism, viitoarea tiranie

Demagogii profită de dreptul la liberă exprimare pentru a-și consolida statutul de tirani, observă atât Platon în Republica, cât și Aristotel în Politica. Noi mai observăm azi ceva?

Dintr-o democrație slăbită de prăbușirea educației și de emergența ignoranței și a corupției se naște tirania. Aceasta împrumută inițial „vocea poporului”. Popor care ajunge să creadă că e, în sfârșit, reprezentat și „răzbunat” de demagogii care îl deplâng și măgulesc. Chiar în timp ce, fără scrupule, îl mint și fraieresc.

Profitând de libertatea garantată de democrație, inclusiv de libertatea de exprimare, demagogii, exact ca actualii propagandiști ai „suveranismului” unei țări suverane, ai „credinței străbune” opuse altora aflate în eroare, ai ortodoxismului opus bigot Ortodoxiei, ai „românismului” opus rădăcinilor europene, provoacă și cultivă haosul, justificându-și provocările și excesele în numele „voinței populare”: poporul s-a săturat și vrea acțiune, vrea răsturnarea ordinii vechi și a clasei politice, vrea dreptate, foc și sabie, răzbunare. Totul, în numele justițiarismului pecetluit cu nelipsitul, stropșitul „Doamne-ajută!”, dar nu ca rugă izbăvitoare, ci ca formulă cruntă de condamnare.

Slăbirea instituțiilor și erodarea autorității compun pretextul suprem al acțiunii demagogilor. Ele trebuie demonizate și asociate cu răul comunitar, „binele” politic populist fiind anti-instituțional: „Voi guverna împreună cu poporul”. Criticarea puterii prezente e muniția demagogică sedativă cu care e bombardat zilnic poporul „furat” și „sărăcit” de străini, dar și prin reforma operată pentru supraviețuirea națională: însănătoșirea instituțională, plata salariilor și a pensiilor (nespeciale), evitarea la limită a colapsului. Promițând marea cu tot cu sare, laptele și mierea, toate ascunse în cornul abundenței populismului care poate săvârși minuni prin „experții” săi, demagogii continuă să câștige popularitate. Vulgaritatea lor o garantează deplin.

Călare pe caii verzi ai promisiunilor deșarte, dar „ofertante”, populiștii pot ajunge chiar la destinația puterii prin alegeri libere, întrucât loviturile de stat au fost epuizate de statul însuși, care și le-a aplicat sieși fără milă. Secta „Al doilea Tur” va putea jubila. Dar doar până la dezmeticire. Ajuns la destinație pe calea libertății de exprimare îndelung abuzate, demagogul va avea atent grijă să o limiteze drastic. O va suprima. Nu se va complica inutil cu mofturi democratice. El știe cel mai bine cât de primejdioasă e libertatea de exprimare atunci când e deturnată și folosită împotriva puterii.

Răul social și distructiv pentru democrație se ivește din absența discernământului moral provocată de degradarea până la dispariție a Educației fondate pe rigoare, efort și disciplină, precum și din evaporarea autorității instituțiilor care secretau cândva ordinea vitală în societate: Familia, Școala, Biserica, declarate deja „structuri de putere” toxice și desuete în chiar vidul reacției și exemplului lor care să contrazică nedreapta etichetare.

În omeneasca dezordine morală, inevitabilă și în democrație, pândește mereu marea și letala ispită a statului tiranic, autoritarist. El e chemat la viață chiar de așa-zisa „voce a poporului” căzut majoritar în ignoranță civică și democratică, „voce” confiscată și instrumentalizată cinic de demagogii populismului de azi, odioșii tirani de mâine.

Democrația neîngrijită constant prin educație, autoritate morală și profesională poate germina și naște tirania. Un adevăr crud care o însoțește pe parcursul întregii ei istorii din care, după Platon și Aristotel, nu am învățat, se pare, nimic.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News