2019 începe cu intimidări


Tentației de a controla mass-media prin legi și reglementări decise politic nu i-au rezistat politicienii niciunui partid perindat pe la guvernare în ultimii 30 de ani.

 

Foc de supărat pe jurnaliștii care au dat publicității afirmațiile unui parlamentar al Opoziției despre cifre măsluite, deficit și buget în dificultate la Ministerul Finanțelor, Orlando Teodorovici s-a gândit că soluția este limitarea libertății presei. N-a ezitat să o declare: „Nu ştiu dacă presa este obligată prin lege să verifice înainte informaţiile şi pe urmă să le publice – dar o să verific personal acest lucru – şi dacă nu există în lege o să propun eu modificarea aceasta, inclusiv o amendă.”

Tentației de a controla mass-media prin legi și reglemente decise politic nu i-au rezistat politicienii niciunui partid perindat pe la guvernare în acești 30 de ani. Să amintim numai câteva dintre gogomăniile legislative antologice emise de diverși politicieni când s-au simțit cu puterea în mână:

  • Legea presei, inițiată în 1992 de senatorii Plătică – PDSR și Moiș – PUNR;
  • Legea știrilor pozitive, inițiată în 2008 de Gheorghe Funar – PRM și Ioan Ghișe – PNL;
  • Modificarea Legii audiovizualului pentru a include controlul CNA asupra presei online și print, inițiată în 2010 de Silviu Prigoană – PDL;
  • Presa, vulnerabilitate națională, inclusă în Strategia de Apărare Națională în 2011 de președintele Traian Băsescu;
  • Legea defăimării, inițiată în 2015 de Liviu Dragnea – PSD;
  • Modificări de articole din legi conexe pentru a controla presa (Legea ONG-uri, Legea spălării banilor etc., toate inițiate recent în guvernarea PSD – ALDE).

PSD iese mereu campion. Chiar atunci când nu inventează vreo lege, folosește instituțiile statului pentru a intimida presa, trimite ANAF, Poliția sau Curtea de Conturi la controale, atacă public jurnaliști nenegociabili. Libertatea de exprimare îi turbează pe dregătorii lor, mai ales când sunt huiduiți pe stradă. Singura formă de libertate admisibilă este, pentru cei mai mulți politicieni, votul. O dată la patru ani cetățenii se pot exprima. În rest, mucles! Parlamentarul Florin Iordache, artizanul de notă mică al unor legi anacronice, formula deunăzi acest deziderat în apărarea colegului Nicolicea înjurat în trafic: „Dacă cineva are ceva de spus, eu zic să spună potrivit normelor legale. Vom analiza ca să vedem dacă legile sunt prea ușoare, în ideea că îți dă posibilitatea să ai un comportament anormal, pentru că până la urmă cine are ceva de spus se poate comporta totuși civizilat și fără astfel de ieșiri. Dacă cineva are ceva de comentat vis-à-visde o atitudine politică a unui politician, are ocazia, atunci când sunt alegeri, să aibă o altă opțiune.”

Amnezici când interesele o cer, parlamentarii Puterii uită că ei dau tonul comportamentului de mahala, iar la asta d-l Nicolicea e premiant, deși încă nu l-a întrecut pe Mirel Palada, fost purtător de cuvânt al fostului premier Ponta, care scria despre jurnaliști pe FB: „Niște ticăloși. Niște nemernici. Să nu uitați cu cine aveți de-a face în această situație. Cu subiect și predicat, ca să aibă motive să facă breaking news că îi înjur pe Facebook, mama lor de jegoși: Realitatea TV, Hotnews, Gândul, Nașul TV. Și care or mai fi prin online, mulți și mărunți și bicisnici. Paștele mamii lor de ticăloși…”.

Zilele trecute și dl Cioloș s-a supărat pentru apariția în presă și rostogolirea unor informații false. Există o diferență: cei care au publicat așa-numitele informații sunt indivizi plătiți de PSD care se prezintă drept jurnaliști. Newsweek a publicat o listă cu nume, contracte, frecvență și cifre. Confirmată de rețeaua rusă Sputnik, care consfințește prin premii prestația glorioasă a acestor agenți de promovare a puterii pesediste (Răzvan Savaliuc – Luju, Victor Ciutacu – RTV, Bogdan Chirieac – DC News, Dan Andronic – EvZ, Mihai Gâdea – A3 etc.), lista dezvăluie partea putredă a peisajului mediatic, unde termenul de „jurnalism“ nu are ce căuta. Întreaga analiză o găsiți în Newsweek, în articolul Caracatița jurnaliștilor și analiștilor plătiți de PSD cu 10 milioane de lei din bani publici. Deplorabilul peisaj este completat de Televiziunea publică, pe unde alți bani publici se scurg în buzunarele propagandei de partid, deservită de indivizi care încearcă să convingă că și ei sunt jurnaliști. Să nu îi credem.

 

Articol publicat şi în Revista 22.


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.