Vom fi martorii a tot felul de profeţii, viziuni şi premoniţii economice

Revista LaPunkt publică o explicaţie pe care am dat-o studenţilor mei români cu privire la de ce a existat (şi încă mai există) atât de multă incertitudine şi confuzie faţă de evoluţia acestei crize. Asta în ciuda existenţei unor modele sau patternuri (precum legea lui Farr) ale acestui tip de fenomene epidemiologice şi a familiarităţii cercetătorilor cu ele. Vedeţi în link, aici, explicaţia pe larg. Esenţa argumentului este asta:

 

Aceste modele însă – oricât de sofisticate ar fi şi oricâte variabile ar conţine şi oricât de bine ar fi surprinsă relaţia între variabile – depind decisiv de datele folosite. Modelele au o capacitate predictivă strict limitată de datele empirice (de realismul datelor, numerelor) care sunt introduse în model. Gândiţi-vă la un model ca la o maşină, ca un soft, un mecanism în care outputul (în cazul de faţă numerele şi reperele calendaristice prezise sau prescrise de model, adică ceea ce toată lumea ar vrea să audă de la noi) depinde de calitatea inputului.

Şi tocmai aici e problema: nu avem nici acum după atât timp datele/numerele estimate pentru câteva variabile input esenţiale oricărui model al fenomenului de interes. Nu avem estimări despre care să avem un grad de certitudine mare că sunt realiste cu privire la câteva variablie cheie, variabile care ar fi prezente în orice model, indiferent de cine îl face şi în ce formula îl construieşte.

(Dacă citiți articolul din link, găsiţi explicaţia mea de ce am avut această situaţie. De câteva zile au început să apară treptat contururile acestor date şi lucrurile se vor schimba, dar până acum, asta a fost situaţia de facto)

Vreau să extind acum explicaţia în direcţia economică. Notaţi următorul lucru: exact aceeaşi logică se aplică şi acestor predicţii şi proiecţii economice. Modele economice au exact aceeaşi problemă ca cele epidemiologice. Iar un input esenţial în modele economice ne lipseşte în acest moment dintr-un motiv foarte simplu: acel input de care avem nevoie în modeulul economic, ar trebui produs de modelele epidemiologice.

E un lanţ al slăbiciunilor…

Exemplu: Orice model economic trebuie să ia în calcul o dată sau o serie de date pentru un pattern al deblocării totale sau în trepte a activităţilor naţionale. Apoi pe cele globale. Or atât timp cât noi nu putem avea o dată în acest sens (data calendaristica fiind parţial în funcţie de un output al modelului epidemiologic) ce putem avea altceva decât speculaţii?! Vorbirea despre economie şi criza este în bună măsură – în aspectele operaționale – speculaţie.

Evident că una este dacă dezlegăm mâine activitatea şi alta dacă o facem în iunie. Cum poţi vorbi cu sens despre ce va fi în iulie (sau ce ar trebui să fie şi să facem) dacă nu ai acest element esenţial în calcul: anume când se va reveni la activităţi normalizate şi în ce stadii?! Şi asta a fost cel mai sipmlu şi rudimentar exemplu. Economia e un fenomen mult mai complex decât o epidemie… Variabilele sale cheie sunt mult mai numeroase şi complicate…

Morala: Să fim prudenţi. Ca şi în cazul crizei epidemiolgice, şi în cazul celei economice veţi vedea flotate tot felul de numere şi predicţii. În mare măsură, vor fi numere şi predicții scoase pe nas şi din burtă. Veţi fi martorii a tot felul de profeţii, viziuni şi premoniţii economice. Să le luăm ca atare…Şi mai ales să nu ne panicăm în faţa acestor paranormali intraţi în vrie profetică.

 

Articol publicat și pe MarginaliaEtc.

Publicitate

Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.