Un summit NATO care mulțumește pe toată lumea. Până și pe Rusia

În ultimii ani, Rusia și-a construit în puncte-cheie pentru NATO sisteme de excludere, aeriene, maritime sau terestre, care blochează accesul forței inamice în acele regiuni.

Mai toată presa din Noua Europă titrează: NATO, summit istoric, moment de cotitură… în subtitlu afirmându-se că deciziile întâlnirii la vârf de la Varșovia consolidează apărarea, în primul rând a țărilor din apropierea graniței cu Rusia. Drept probă care să întărească această concluzie sunt aduse documentele adoptate la summit, multe la număr și neobișnuit de lungi. Numai comunicatul final are 139 de paragrafe. Această risipă de cerneală se explică prin obsesia esticilor, deci a noilor parteneri ai NATO, pentru texte juridice, cât mai mari și cât mai stufoase. Așa au învățat de la tovarășii sovietici în anii ’50, iar aceștia, la rândul lor, au deprins meseria de birocrat de la funcționarii țariști, inspirați de două mari școli, cea germană și cea franceză.

Printre lungile paragrafe care fac fericită o capitală sau alta se ascund și deciziile militare importante, anume crearea a patru batalioane multinaționale în Polonia, Lituania, Letonia și Estonia. Paragraful următor, 41, al comunicatului anunță înființarea, la inițiativa românească, a unei brigăzi multinaționale cadru, iar pentru securitatea regională, se va evalua o prezență aeriană și navală întărite.

De vreme ce Rusia e foarte prezentă în documentele summit-ului, reacția Moscovei nu e defel pe măsura așteptărilor. Președintele Putin pare că și-a pierdut apetitul pentru declarații spectaculoase, astfel încât la 30 iunie, cu ocazia Zilei diplomației ruse, referindu-se la NATO, a constatat doar creșterea bruscă a exercițiilor militare, inclusiv în mările Neagră și Baltică, și a dat asigurări că Rusia nu va intra într-o nouă cursă a înarmărilor, ci se va dedica dezvoltării social-economice. Câteva zile mai târziu, cotidianul Kommersant a publicat un lung interviu cu Aleksandr Grușko, reprezentantul permanent al Rusiei la NATO. Acesta a făcut elogiul păcii și cooperării în Marea Neagră între puterile riverane. Moscova însă, afirmă Grușko, este neliniștită de prezența în Marea Neagră a forțelor neriverane, în primul rând a SUA, care „destabilizează”, „afectează securitatea regională” și „strică stabilitatea strategică”. Nici măcar purtătoarea de cuvânt Maria Zaharova n-a criticat summit-ul NATO. În conferința de presă de la 7 iulie, ținută chiar în Crimeea, pe fundalul valurilor din Marea Neagră, Zaharova a reproșat NATO că, în loc să se ocupe de terorismul internațional, se plânge de amenințarea rusească și a propus Occidentului să coopereze cu Rusia. Totodată, Zaharova a confirmat disponibilitatea Moscovei pentru o întâlnire în cadrul Consiliului NATO-Rusia, ce n-a mai funcționat după anexarea Crimeei de către Putin, ședință programată pentru 13 iulie.

La o zi după încheierea lucrărilor Consiliului NATO din 8-9 iulie, Zaharova a revenit cu un comunicat în care se spune că „partea rusă analizează deciziile Summit-ului de la Varșovia”, aceasta fiind varianta rusească a românescului „urmărim cu mare atenție și preocupare”. Ideea de bază: în loc să se uite spre Est, liderii NATO mai bine s-ar uita spre Sud, de unde vine amenințarea teroristă, și ar renunța să mai diabolizeze Rusia pentru a justifica măsurile militare adoptate.

Cum se explică tonul neobișnuit de delicat al Moscovei? Doar deciziile adoptate la Varșovia păreau să modifice echilibrul strategic, să revoluționeze descurajarea și apărarea în fața agresivității Rusiei. Păreau, pentru că în realitate impactul lor militar e scăzut. Deciziile luate la Varșovia contează, în primul rând, pentru opinia publică din Polonia și statele baltice, cele mai îngrijorate de pe urma anexării Crimeei și destabilizării Ucrainei. În februarie 2016, Rand Corporation a publicat un raport cu niște concluzii dramatice: capitalele baltice pot fi ocupate chiar și în 36 de ore; pentru descurajarea unei agresiuni rusești în țările baltice și Polonia sunt necesare minimum şapte brigăzi NATO (o brigadă are 4.000 – 5.000 soldați, deci în total circa 30.000 – 35.000), staționate aici. Deci, există riscul ca militarii din cele patru batalioane (4.000 de militari în total) decise la Varșovia, mai ales ai celor trei din țările baltice, să fie victime sigure în cazul unui atac rusesc.

Măsurile decise la Varșovia nu rezolvă dilemele de securitate ale balticilor, pentru că ele nu țin seama de creșterea eficienței Armatei ruse, rodul reformelor fostului ministru al Apărării, Anatoli Serdiukov, din perioada 2008 – 2012, care după 150 de ani a renunțat la conceptul „mobilizării întregului popor”, punând accentul pe unități de elită. Totodată, în Rusia, nu e nevoie de Parlament ca să aprobe operațiunile militare, astfel că viteza de luare a deciziei și viteza de desfășurare a trupelor fac ca tactica militară bazată pe elementul surpriză să fie foarte greu de contracarat.

Prioritatea, spun analiștii militari, nu era trimiterea de trupe, ci crearea de capacități care să combată instalațiile antiacces și de interdicție regională. În ultimii ani, Rusia și-a construit în puncte-cheie pentru NATO sisteme de excludere, aeriene, maritime sau terestre, care blochează accesul forței inamice în acele regiuni. Pentru Flancul Estic, trei sunt „cupolele“ antiacces: în Kaliningrad, acoperă țările baltice și, parțial, Polonia; în Crimeea, ține sub control întregul bazin al Mării Negre; în Latakia, Siria, amenință centrul și sudul Turciei, un important membru al NATO. De pildă, rachetele Iskander din Crimeea, cu o rază de 500 km, pot lovi Constanța, în vreme ce rachetele Kalibr’, cu rază de 1.500 km, pot ajunge la Ankara, Sofia, București, Budapesta, Varșovia, Vilnius, Kiev etc.

În aceste condiții, devine nerelevant dacă în brigada multinațională de la București vin 400 sau 500 de militari bulgari.

Articol publicat şi în Revista 22.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News