Între politicianism şi demagogie

Declaraţia lui Sorin Grindeanu referitoare la vulnerabilitatea în relaţia cu SUA pe care ar produce-o numirea Oanei Gheorghiu în funcţia de vice-premier este şi politicianistă, având ca scop torpilarea Guvernului Bolojan, şi demagogică, raportată la acţiuni ale sale şi ale PSD care au periclitat această relaţie. Chiar dacă temerea domnului Grindeanu în privinţa numirii în Guvern a doamnei Gheorghiu ar fi reală, nu cred că nu ar avea motive reale de îngrijorare.

Este salutară – și inteligentă, prin deschiderea spre zona merituoasă a societății civile – decizia prim-ministrului Ilie Bolojan de a o nominaliza pentru funcția de vicepremier pe Oana Gheorghiu, co-fondatoare, alături de Carmen Uscatu, a Asociației „Dăruiește Viață”. Cele două au ridicat de la zero primul Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România, construit exclusiv din bani obținuți din donații – peste 100 de milioane de euro –, donaţii făcute de peste 500.000 de oameni şi mai mult de 10.000 de companii, pe care i-au convins cu proiectul lor. Oana Gheorghiu şi Carmen Uscatu au făcut, în câiva ani, fără susţinere instuţională şi fără bani de la buget, ce nu a reușit statul român în 30 de ani. Iar ridicarea spitalului nu este singurul proiect, cele două fiind implicate și în alte proiecte mai mici, dar importante, de infrastructură medicală.

Dosarul de cadre al Oanei Gheorghiu era deja pregătit. Nu pentru a-i evidenţia meritele, care indică o compatibilitate perfectă pentru o astfel de funcţie, ci o opinie care ar trebui să-i fie piedică insurmontabilă. Aşa se face că la scurt timp după anunţul premierului Bolojan, preşedintele interimar al PSD şi candidat unic la şefia partidului, Sorin Grindeanu, la unison cu o parte a presei arondate intereselor de partid, au declarat că numirea Oanei Gheorghiu ar fi, nici mai mult, nici mai puţin, decât o vulnerabilitate în relaţia cu SUA. Şi asta din cauza unei afirmaţii a doamnei Gheorghiu făcută reţelele de socializare, pe la începutul anului, cu privire la preşedintele american Donald Trump şi la adjunctul său, JD Vance. Era însă opinia unui om, a unei voci din societatea civilă – o voce nu anti-occidentală, nu anti-americană, nu pro-rusă, nu extremistă – ca reacţie la atitudinea neprietenoasă a celor doi lideri americani faţă de preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, atitudine asupra căreia, de altfel, a revenit între timp chiar preşedintele Donlad Trump. Reacţia doamnei Gheorghiu a fost una generată nu de un sentimnet  anti-american, ci de îngrijorarea că România ar fi putut fi lăsată la cheremul Rusiei ostile. Iar România ştie ce înseamnă acest lucru, pentru că a trăit sub influenţa acestui stat agresor şi imperialist aproape 50 de ani.

Declaraţia lui Sorin Grindeanu – „Pentru a evita să compromitem relația cu Statele Unite ale Americii şi să nu ne îndreptăm spre un dezastru ireparabil diplomatic în raport cu partenerul nostru strategic, prim-ministrul Ilie Bolojan trebuie să-și retragă imediat propunerea înaintată preşedintelui Nicuşor Dan prin care o nominalizează pe doamna Oana Gheorghiu ca vicepremier în Guvernul României! Cei care visează la funcții înalte în statul român trebuie să înțeleagă odată pentru totdeauna că fiecare declarație iresponsabilă aruncată în spațiul public lovește direct în interesele strategice ale României!” – este politicianistă. Are în vedere doar torpilarea Guvernului Bolojan. De teama că reformele anunţate de acesta vor duce la pierderea privilegiilor sinecuriştilor PSD (nu singurii prin instituţiile statului, dar majoritari, în raport cu dimensiunea pe care partidul care le-a dat funcţii şi favoruri a avut-o până de curând), de teama că va pierde şi mai mult electorat. O parte, cel visceral anti-occidental, izolaţionist, ultranaţionalist, s-a scurs deja spre AUR, măcar la nivel de intenţie. În plus, domnul Grindeau se pregăteşte de congresul PSD, unde ar trebui să fie numit preşedinte. Şi are emoţii, deşi candidează de unul singur.

Declaraţia sa este şi demagogică, în raport cu foste acţiuni politice ale sale, din vremea în care era prim-ministru. Acţiuni care nu doar că au scos în stradă zeci de mii de oameni, în cadrul celor mai mari proteste înregistrate după mitingurile imense ale Alianţei Civice, din anii ’90, dar a stârnit îngrijorări la nivelul partenerului startegic al ţării, exact SUA. Despre emiterea OUG 13 e vorba. Iată ce declara cu referire la acea ordonanţă fostul ambasador al SUA la Bucureşti, Hans Klemm: „Nu considerăm oportună nicio măsură care slăbeşte statul de drept în România şi ne aşteptăm ca toate instituţiile din România să încerce să consolideze lupta naţiunii împotriva corupţiei”.

Pentru reamintire, la începutul anului 2017, alături de Liviu Dragnea şi Florin Iordache, Sorin Grideanu a fost artizan al OUG 13, ordonanţa aceea dată „nopatzea, ca hoţii”, dedicată intereselor personale ale lui Liviu Dragnea, asupra căruia plana spectrul puşcăriei din cauza problemelor penale pe care el avea. Puşcărie pe care, oricum, a făcut-o doi ani mai târziu. Atunci, în ianuarie 2017, cei trei politicieni au făcut la unison declaraţii neconforme cu realitatea, pentru a atinge scopul unui om şi al unei găşti politico-penale – de la modul în care au invocat în mod fals aglomeraţia din penitenciare, pentru a o justifica legal, la ținerea sub tăcere a ordinii de zi a şedinţei de Guvern în care urma să fie trecută.Tot în echipă, au sfidat sute de mii de români ieşiţi în stradă să protesteze împotriva acelei ordonanţe şi au refuzat constant să o abroge. A făcut-o abia în lunia mai 2017, când a dat semne – din motive pe care Liviu  Dragnea le conectase la „sistem” –, că nu mai acceptă să fie marioneta acestuia. Aşa că a decis abrogarea OUG 13. Ceea ce, în ochii unora, l-a transformat din slujitor loial intereselor personale ale lui Liviu Dragnea în reformator şi apărător al Justiţiei, al statului de drept, un om aflat în luptă cu „hidra” de la vârful propriului partid. Fals. Cei, foarte puțini, care au vrut să se delimiteze, au făcut-o atunci, prin demisii sau poziționări publice împotriva a ceea ce se întâmpla. Cei care au rămas au cauționat-o.

Declaraţia sa este şi demagogică şi în raport cu acţiuni ale PSD din epoca Dragnea. Atunci, în PSD tirada politică era frecvent îndreptată împotriva UE şi a SUA care „imixtionează în treburile interne”, a multinaţionalelor occidentale, împotriva „străinilor care ne conduc”. Domnul Grindeanu nu şi-a făcut probleme că aceste declaraţii, această linie asumată de către PSD putea periclita relaţia cu SUA, Parteneriatul Strategic. Nu a avut astfel de preocupări pentru că Liviu Dragnea îl desemnase premier, air după câteva luni de „disidenţă”, la începutul lunii noiembrie 2017 să primească votul pentru a deveni președinte al ANCOM. Un vot dat de majoritatea PSD-ALDE, aceeaşi care îl demisese din funcţie cu câteva luni în urmă. Un vot primit cu acceptul lui Liviu Dragnea.

Sorin Grindeanu nu a fost îngrijorat că relaţia cu SUA ar putea fi afectată nici atunci când politicieni din PSD –  din aripa ultranaţionalistă, plecaţi între timp din partid – ceruseră expulzarea unor diplomaţi americani care au atras atenţia că derapajele antidemocratice ale Puterii (deţinute pe atunci de PSD) fac rău nu numai ţării, expunând-o ameninţărilor externe, ci şi parteneriatului strategic cu SUA, cu tot ce implică el.

Dacă temerea domnului Grindeanu în privinţa numirii în Guvern a doamnei Gheorghiu ar fi reală, cred că nu ar avea motive de îngrijorare. Numirea aceasta în funcţia de vice-premier pe probleme de reformă a sistemului bugetar nu afectează politica externă a României, care este o prerogativă constituţională a preşedintelui României, nu a primului-ministru, nu a vice-premierilor.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News