Enescu văzut de Baba
Voiam să scriu despre cartea Amintirile lui George Enescu, de Bernard Gavoty, când, căutând în volumul lui Corneliu Baba de confesiuni și jurnale imagini cu portretul compozitorului, am dat, surprinzător, chiar despre un citat din cartea lui Gavoty.
Corneliu Baba, care i-a făcut câteva portrete de neuitat lui Enescu, citise Amintirile și a notat astfel în caietul său: “Am copiat aceste rânduri pe o foaie volantă. Țin ca acestea să rămână în caietul meu. «Cum compun: lucrez încet și în taină mergând până la a le ascunde apropiaților schițe pe care de altfel nu au nicio intenție să mi le fure. (…) Lucrez cu durere și bucurie. Le-ați văzut ca și mine pe-acele femei epuizate, care își duc în brațe sugarii voinici, hrăniți cu lapte bun. Mai au puțin și se prăbușesc, dar sunt fericite: cam așa sunt și eu…În fine, nu sunt niciodată mulțumit: niciodată!»”
Portretul lui Enescu se află în colecția Muzeului Național de Artă din București. Baba a notat în caiet că acesta a fost primit cu rezervă, comentat obtuz de critică în general, pe urmă acceptat, reprodus, cumpărat.
Cartea lui Bernard Gavoty din 1955 a apărut în ediție bilingvă la editura Curtea Veche, în 2005, în traducerea Elenei Bulai. Iar minunatul volum de Confesiuni și Jurnale a lui Corneliu Baba a apărut în 2018 într-o ediție îngrijită de Maria Albani.
Fotografia cu mine este ca un semn de carte în albumul amintirilor, marcând ziua de anul trecut când am revizitat în Paris Piața George Enesco. Și mi se face dor de Parisul lui Enescu.
Text publicat şi pe pagina de Facebook a autoarei.
Recomandări de lectură:
- Maria Muscalu Albani: „Corneliu Baba avea delicatețea unui aristocrat”
- Toma Enache: „Enescu rămâne un vis împlinit al tuturor românilor”
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News





