Anomalii ale democraţiei postcomuniste în SIE

Zilele acestea se împlinesc 25 de ani de ani de existenţă a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Este sfertul de secol trecut de la promulgarea legii accesului la propriul dosar și deconspirarea Securității ca poliție politică a regimului comunist. (…) CNSAS nu are însă acces deplin la arhivele fostei Securităţi nici la 36 de ani de la căderea regimului totalitar pe care Securitatea l-a slujit şi în numele căruia a comis şi crime.

„Statul român democratic a venit pe lume asistat de securiști chiar în sala de nașteri. Și în timp ce a crescut, ei se repliau, se reorganizau și îl treceau sub «protecția» lor. (…) Așa am ajuns să fim manipulați, înșelați și furați ca în codru. Libertatea a început cu ștergerea urmelor și cu rescrierea istoriei, pe urmă a continuat cu deghizarea securiștilor și a politrucilor comuniști în stâlpii vieții noastre politice și economice”, îmi declara, într-un interviu din 2021, Germina Nagâţ, care a condus, timp de peste 15 ani, Direcția Investigații a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Aşa se face că după ce România a pornit-o pe drumul democraţiei postcomuniste cu stângul şi cu stânga neocomunistă, structurile de putere ale statului au ajuns, imediat după decembrie 1989, controlate de oameni din eşaloanele doi şi trei ale fostei Securităţi şi ale fostei nomenclaturi a PCR. Situaţia aceasta explică şi eşecul lustraţiei, al aplicării punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, şi faptul că în România accesul la documentele fostei poliţii politice s-a făcut abia după zece ani de la căderea regimului comunist. După alţi şase ani, a urmat o condamnare oficială a comunismului ca regim ilegitim şi criminal. O condamnare nu judiciară, ci morală, făcută de preşedintele ţării de la acea vreme, Traian Băsecu, în baza Raportului Final, realizat de Comisia prezidenţială de analiză a dictaturii comuniste condusă de Vladimir Tismăneanu. Acea condamnare morală a comunismului nu a fost succedată de o predare completă și onestă a arhivelor fostei Securităţi, cum ne aşteptam, cum ar fi fost firesc, chiar dacă, în momentul acela, la 16 ani de la căderea comunismului, erau deja distruse dosare importante. În tenebrele arhivelor fistei Securităţi nu e lumină pe deplin nici azi.

Zilele acestea se împlinesc 25 de ani de ani de existenţă a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Este sfertul de secol trecut de la promulgarea legii accesului la propriul dosar și deconspirarea Securității ca poliție politică a regimului comunist. Timp în care, transmite CNSAS, s-au înregistrat peste 14 milioane de copii după documentele studiate şi mai mult de 2.000 de hotărâri în instanţă care au confirmat încălcări ale drepturilor omului de către ofițerii şi informatorii fostei poliții politice comuniste.

„Marcăm astăzi 25 de ani de la momentul care a schimbat fundamental modul în care România democratică se raportează la propriul trecut: deschiderea arhivelor Securității și înființarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. A fost o decizie majoră, întârziată, dar decisivă pentru a construi o societate în care adevărul istoric nu se negociază și nu se ascunde. (…) Fără acces la documente, istoria rămâne la presupoziții şi ipoteze”, transmitea, ieri, preşedintele Nicuşor Dan, în cadrul conferinței „CNSAS – 25 de ani de la deschiderea arhivelor Securității. Postcomunismul românesc”.

Şi totuşi, CNSAS nu are acces pe deplin la arhivele fostei Securităţi nici la 36 de ani de la căderea regimului totalitar pe care Securitatea l-a slujit şi în numele căruia a comis şi crime. Dacă SRI a predat arhiva, cea aflată la SIE – arhiva fostei Direcţii de Informaţii Externe, parte a Securităţii – nu a fost, nici până azi, predată integral CNSAS. Mai mult de atât, nici măcar nu se ştie câte dosare mai are în custodie. Pe motiv de… secret de stat. Anomalia aceasta, revoltătoare, a făcut posibile alte două. De aceeaşi factură.

O anomalie vizează ajungerea la conducerea SIE a unui fost spion securist: Silviu Predoiu care timp de 13 ani, între 2005 şi 2018, a fost prim-adjunctul directorului SIE, adică şeful informativ, şi, timp de vreo patru ani, cumulat, director interimar. Opinia publică a aflat acest „detaliu” biografic în octombrie 2024, când Silviu Predoiu, pensionat ca general cu patru stele, şi-a depus candidatura pentru Preşedinţia României. Între anii 1987 şi 1989, acesta a fost locotenent major, cu numele de serviciu „Pumnea Silviu”, la Centrul de Informaţii Externe, structură subordonată Departamentului Securităţii Statului. Prin faptul că arhiva SIE nu a fost, nici până azi, predată integral CNSAS se explică şi de ce această informaţie a apărut abia în 2024 şi nu a fost cunoscută în 2010, când Silviu Predoiu fusese verificat de CNSAS şi primise prima adeverinţă prin care se menţiona că nu există date sau documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii. Adeverinţa care confimă apartenenţa sa la fosta Securitate, a fost emisă ulterior, după analizarea unui document „nou şi neprocesat” care este o fişă de evidenţă transmisă de SIE, în ianuarie 2021, adică după pensionarea generalului Predoiu.

Invocând informaţii secret de stat, SIE refuză să clarifice şi această situaţie privind numirea la vârful instituţiei, timp de ani de zile, a unui fost spion securist, şi situaţia arhivei – număr total de dosare ale Securităţii intrate în custodia SIE după decembrie 1989, număr de dosare predate la CNSAS şi număr de dosare nepredate la CNSAS şi motivul nepredării lor.

Cealaltă anomalie la care făcea referire vizează lipsa unui răspuns oficial la o solicitare legală a CNSAS privind verificarea fostului candidat pro-rus la Preşedinţia României, Călin Georgescu, despre care există suspiciuni plauzibile privind apartenenţa sa la fosta Securitate, aripa DIE, care poate explica „misiunile” sale în SUA şi Regatul Unit al Marii Britanii înainte de 1989, apoi perioada vieneză, în care nu este clar din ce a trăit, și tăcerea SIE pe subiect. Deşi CNSAS solicitase în toamna anului trecut verificări în privinţa colaborării/necolaborării cu Securitatea a lui Călin Georgescu, SIE nu a comunicat nimic.

Nici întrebările adresate conducerii SIE referitoare la această situaţie conducerae SIE nu are răspuns. Pe motiv, din nou, că activitatea instituției are caracter de secret de stat.

SIE va trebui, la un moment dat, cât mai repede, să clarifice aceste aspecte. Şi va trebui să facă publice măcar informaţii privind numărul de dosare ale fostei Securităţi pe care le mai are în custodie şi motivul nepredării lor către CNSAS. Rămâne de văzut dacă în mandatul preşedintelui Nicuşor Dan va fi numit la SIE un director dispus să coopereze pentru remedierea acestor anomalii.

Recomandări de lectură: 

• Germina Nagâţ, membru al Colegiului CNSAS: „Statul român democratic a venit pe lume asistat de securiști chiar în sala de nașteri”
• Un spion securist la vârful SIE 
• Numiri de care depinde sănătatea democraţiei din România

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News