La 150 de ani de la nașterea lui Rilke

Rainer Maria Rilke. Foto: Deutschlandfunk Kultur

L-ați fi recunoscut pe Rainer Maria Rilke în hainele de fetiță? Fusesese botezat de fapt cu numele androgin francofon René, mama și-l va fi dorit fetiță așa că îl va îmbrăca uneori ca pe o mică prințesă. Rainer va deveni mult mai târziu, datorită scriitoarei Lou Andreas Salome.

Dar din experiența aceasta a copilăriei va păstra simțul estetic, despre actul creativ el afirmând că este unul feminin. Fotografia în care apare și tânărul Balthasar, cel care va deveni renumitul pictor Balthus, este una dintre preferate mele.

Rainer, copil

Vă aștept sâmbătă, 6 decembrie, cu un episod special dedicat poetului vizionar. Cu doi invitați deosebiți: Ildiko Gaboș Foarță și Șerban Foarță, recitând din Rilke.

Și un poem al lui Rilke, aici în tălmăcirea lui Șerban Foarță:

Alături de Balthus, în 1922. Beatenberg

Copilărie

Şi, iată, trec cu greu (căci vremea bate

pasul pe loc), – zăbavnic se scurg anii

de şcoală, lungi, cu temeri, cu păţanii,

cu lucruri stranii… O, singurătate!

Şi,-afară, străzi în freamăt; câte-un arc

prin pieţe, de-arteziană; lume-n parc, –

iar tu, în hainele de mult intrate

la apă, ai atâta libertate

câtă-ntr-un ţarc… O, voi, ingrate

vremuri prea-ncete! O, singurătate!

Şi totu,-ntrezărit în chip de taine:

domni, doamne, domni, – şi schimbul

[lor de mâine:

copii mai àltfel, în alt fèl de haine;

o casă, alta, uneori şi-un câine;

avânt care nu poate să îngaime

nimic, nelinişti fără noimă, vis

ceţos şi-obscure spaime,

o, abis!

Şi jocurile: cerc, inel sau minge,

în parcul tot mai veşted şi, pe-ntinsa

lui pajişte, să te tot joci de-a prinsa,

fără să vrei, pe vârstnici, a-i atinge

în goana-ţi oarbă; şi, apoi, acasă

cu paşi căzniţi, de mână să fii dus;

o, înţelesuri tot mai de nespus,

povară ce apasă…

Şi, ore-n şir, lângă o sură baltă,

să stai ciucit, jucându-te cu-o barcă,

de care-ţi uiţi, – când, nu ştii dincotro,

tot mai frumoase yole,-n zări, tresaltă

şi, după ele, fermecat te uiţi;

şi,-apoi, un palid chip revezi, ce-i, parcă,

al tău… Ci, azi, nimic nu mai vezi… O,

copilărie, încotro,-ncotro?

Text publicat şi pe pagina de Facebook a autoarei.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News