În profunzimea unor extreme

Acesta este titlul unui incitant, dezinhibat, original și extrem de premonitoriu eseu inclus de regretatul Alexandru George (1930-2012) în remarcabilul său volum În istorie, în politică, în literatură, publicat la Editura Albatros,. în 1997.

Autorul mi l-a dăruit cu o caldă dedicație, reproșându-mi totuși că nu am dat atenție eseurilor sale politice. Nu scrisesem despre ele, dar le citisem. Nu pe toate, dar multe dintre ele. Scriam amândoi la Cuvântul din perioada Radu G. Țeposu, îl aveam ca prieten comun pe Tudorel Urian. Revin adeseori la eseul amintit.

Cum ziceam, textul putea fi scris în aceste zile. Trei partide parlamentare cer legalizarea legionarismului. A unui partid-mișcare totalitar vinovat de crime împotriva umanității. A unui curent politic huliganic.

Intelectual critic de orientare mărturisit și asumat liberală, anticomunist și antifascist, Alexandru George critică antologia Ideea care ucide publicată de Institutul de Teorie Socială, fostul „think tank” numit „Institutul de Științe Politice și Studiere a Problemei Naționale” din Academia „Ștefan Gheorghiu”, jucăria dăruită de Ion Iliescu politrucului Radu Florian.

Reiau un pasaj de o admirabilă subtilitate pe care l-am subliniat acum mai bine de două decenii, direct legat de conceptul propus de autor al „bolșevismului alb”:

„Reproșându-le, pe bună dreptate, celor care compuseseră crestomația, între ei același inevitabil Radu Florian, că eludează miezul chestiunii, autorul scria: «…legionarii au fost bolșevicii noștri (cu italicele lui Al. G.), au fost expresia tipic românească și profundă a extremismului politic în condițiile crizei statului românesc interbelic, a României Mari, instituită pe baze liberale și mai larg democratice decât multe țări din Europa. Caracterul antiburghez al legionarismului, oroarea lui față de parlamentarism, de sistemul multipartid, față de economia liberă și societatea deschisă apropie până la confuzie pe legionari de comuniști…. Mișcarea legionară este marele păcat al societății românești (politice, intelectuale, chiar religioase) îndeosebi de comunism care a fost o doctrină importată și impusă cu forță, apoi acceptată în silă și modificată oportun, cu nuanțări care o apropie el mai mult de ceea ce comuniștii înșiși numesc «fascism».” (pp. 216-219).

Avem aici un diagnostic devastator, dar și o agendă de cercetare care ar trebui pusă în operă, dezvoltată conceptual, metodologic și analitic, fără întârziere. Ideologia legionară trebuie deconstruită, resorturile ei trebuie examinate comparativ. Sondajele plasează AUR la o cotă neliniștitoare. AUR este expresia românească a Noului Obscurantism, un fenomen ideologic și politic global care se opune valorilor și instituțiilor pluraliste.