Ion Luca Caragiale și-a trăit ultimii ani în Berlin (1904-1912); un bust si o placă memorială amintesc de scriitorul care a ales exilul german. Fiul său, Mateiu Caragiale, scria în 1907 „Berlinul e mare și eu sunt huligan și mai...
Pictura Ophelia, de John Everett Millais, din 1851-1852, este încărcată, astăzi, de povești. Cele mai multe tragice. Dacă vi se pare că o mai știți de undeva, nu vă înșelați. Melodia Where The Wild Roses Grow, de Nick Cave...
Virginia Woolf îi scria scrisori prietenei și iubitei Vita Sackville-West din 52 Tavistock Square. De la fereastra hotelului în care am stat puteam vedea parcul în care, în amintirea ei, acum se află o sculptură din piatră. Mai mult, hotelul...
Nepoata Reginei Victoria iubea arta și împărtășea iubirea pentru flori cu sora sa Victoria Melita, “Ducky”, dar și cu soțul său, Regele Ferdinand, despre care scria: “Nando și cu mine iubeam mult florile. Când eram cu el printre flori, se...
Victor Man, Absența care suntem / The Absence That We Are, așa s-ar traduce versul final al poemului care a inspirat titlul primei expoziții personale a lui Victor Man de la celebra galerie David Zwirner din Londra. Rilke scrisese...
Mă bucur nespus să iau parte la vernisajele expozițiilor Victor Man: The Absence That We Are, de la celebra David Zwirner Gallery, și Marie of Romania, Artist Queen, organizată de Romanian Cultural Institute in London, la prestigioasa The King’s Foundation...
Întotdeauna m-a emoționat să văd sculpturile lui Camille Claudel alături de cele ale lui Rodin. Ca acum în Alte National Galerie în Berlin, unde sunt expuse câteva dintre lucrările artistei franceze cu un destin atât de tragic. În mijlocul...
Amurgul zeilor. La wagnerianul amurg m-am gândit uneori în timpul vernisajului expoziției Gloaming/ Amurgul a prietenei mele dragi Tincuța Marin, de la Galeria Plan B din Berlin. Recentele lucrări ale Tincuței Marin sunt inspirate însă nu din mitologia germanică,...
Peste câteva zile, în data de 20 septembrie, se deschide prima expoziție Brâncuși din Amsterdam. Brancusi, The Birth of Modern Sculpture, de la muzeul H’art este cea de-a doua expoziție din Olanda, după cea din 1970, din Haga, și...
Voiam să scriu despre cartea Amintirile lui George Enescu, de Bernard Gavoty, când, căutând în volumul lui Corneliu Baba de confesiuni și jurnale imagini cu portretul compozitorului, am dat, surprinzător, chiar despre un citat din cartea lui Gavoty. Corneliu...
În fotografia cu Duchamp, Brâncuși și Tzara Man Ray apare, pe jumătate, în dreapta imaginii. O seară în 1921, în atelierul din Impasse Ronsin, probabil invitați la una din legendarele cine ale lui Brâncuși. Man Ray (27 august 1890...
Puține cărți m-au fascinat în adolescență precum Moby Dick, povestea spusă de Ismael, tânărul și singurul supraviețuitor al echipajului navei Pequod. Deși, sigur, nu-i înțelesesem toată simbolistica. Apoi am văzut filmul – dar cine nu? – cu Gregory Peck...
La Gura Infernului / Boca do Inferno, un loc misterios la țărmul Atlanticului, preferat de sinucigași, are și o poveste misterioasă în care a fost implicat marele poet portughez Pessoa. Iar Mircea Eliade își făcea plimbările de la casa...
Mircea Eliade a locuit în această casă din astăzi cochetul orășel la Atlantic, Cascais. Casa se află chiar pe Rua Saudade 13, pe strada „dorului“. Aici se mută în 1944, după pierderea postului de la Ambasada României la Lisabona, și...
O capelă cum nu am mai văzut niciodată. Dona Leonor din interiorul mănăstirii Nossa Senhora da Madre de Deus transformate în Muzeul Azulejo. Când auzi cuvântul azulejo, te gândești spontan la azur, la albastrul cerului și al mării. Însă...
Lisabona. Saudade, cuvântul portughez intraductibil, așa cum avem noi „dor“. Nostalgie. Pe urmele lui Pessoa în Lisabona. Aici este cea mai veche librărie din lume, librăria Bertrand, înființată în 1732. A fost refăcută după cutremurul devastator din 1775. Aici...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
