Despre teoriile conspirației și nevoia de claritate morală

În Gândirea captivaă, una din esenţialele cărți antitotalitare scrise în secolul 20, poetul polonez Czeslaw Milosz folosea metafora pastilelor de Murti Bing pentru a explica îmbrăţişarea miturilor comuniste de către atâția intelectuali altminteri inteligenți. Un fel de orbire autoindusă. Prefăcătoria ca sport mental. Nu e vorba aici de prostie, ci de autoemascularea spiritului critic. Fiinţa verticală devine fiinţă târâtoare.

„Mon Parti m’a rendu les couleurs de la France”, o enormitate debitată de Paul Eluard. Ori poate Aragon, nici măcar nu contează. Sociologul, politologul şi filosoful francez Raymond Aron a parafrazat o afirmație a lui Karl Marx despre religie scriind cartea Opiul intelectualilor.

Dramaturgul disident ceh Vaclav Havel a promovat şi a practicat trăirea în adevăr. Sunt exemple luminoase pentru capacitatea de a străpunge perdeaua de fum a ideologiei.

În ultimii ani, omenirea se confruntă cu două primejdii planetare: pandemia şi expansionismul agresiv al imperiului putinist. Din felurite rațiuni, unii au ales să dezvolte teorii care pun sub semnul întrebării consensul medical şi consensul democratic. Ambele sunt premisele rezistenței la Rău: cel natural şi cel politic. Nu mă aventurez hic et nunc să examinez aceste luări de poziție, mă feresc să alunec în tentația proceselor de intenție. Nu-mi place când îmi sunt făcute mie, nu doresc să le aplic altora. Dar studiez de decenii logica ilogică a teoriilor conspirației, am explorat modurile în care mitul, magia şi miracolul se contopesc în demistificări mistificatoare.

Cei care au fabricat Protocoalele Înţelepţilor Sionului au conspirat ei înșiși sub patronajul Ohranei (poliția politică țaristă) spre a plăsmui mitul. Imaginara conversaţie din Infern între Machiavelli şi Montesquieu, fantasma conspiraţionistă a unui vag scrântit avocat francez (Maurice Jolly) devenea „complotul mondial evreiesc”. Arhitectul german balt Alfred Rosenberg a citit făcătura şi a cumpărat toate poveștile despre planurile plutocraţiei iudaice. Indigestă la culme, cartea sa Mitul secolului XX era un manifest al rasismului cu pretenții metafizice. Nici măcar Hitler nu a citit-o până la capăt. Rosenberg a fost ministrul Reichului pentru teritoriile din Est. A fost spânzurat la Nürnberg.

Ce putem face pentru a nu cădea în ispita pomenită în primele rânduri ale acestui text? Să rămânem fideli acelui mod de raportare la lume şi semeni pe care gânditorul liberal britanic Isaiah Berlin l-a numit simțul realității (the sense of reality). Doar astfel vom reuși să nu ne simțim „cobai” când ne vaccinăm anti-Covid. Doar astfel nu vom confunda victima şi călăul în războiul Rusiei împotriva Ucrainei.

Unora nu le place sintagma claritate morală. Să-i spunem, împreună cu Andrei Pleșu, discernământ moral.