Pe urmele lui Eliade, pe Rua Saudade

Cascais, Rua Saudade 13. Foto: Veronica Kirchner

Mircea Eliade a locuit în această casă din astăzi cochetul orășel la Atlantic, Cascais. Casa se află chiar pe Rua Saudade 13, pe strada „dorului“. Aici se mută în 1944,  după pierderea postului de la Ambasada României la Lisabona, și după moartea soției Nina, după luni de suferință cumplită. Moartea Ninei îl va devasta sufletește.

Înainte de a pleca în călătoria mea lusitană, am citit Jurnalul portughez al lui Eliade, care cuprinde anii 1941-1945, în speranța să descopăr lucruri despre Lisabona și împrejurimile ei. Foarte rare și scurte sunt însă astfel de notări în caietul său de memorii. Ceea ce mi se pare surprinzător. Să nu-l fi fermecat acest loc idilic pe scriitorul român?

Casa se află în centrul orașului Cascais, străduțele înguste sunt pavate cu plăcuțe de faianță albă și neagră, celebrele azulejos, sugerând valurile oceanului care e doar la câțiva pași.

Foto: Veronica Kirchner

Aici a locuit până în iulie 1945. Din iulie este obligat să se mute în altă casă, la capătul străzii, în fața pieței de peste. Apoi va pleca la Paris.

Prima notare în Cascais o face în decembrie 1944:

“Scriu din noua noastră locuință – a Gizei și a mea – Rua de Saudade, 13, Cascais. Scriu la masa biroului meu, având la câțiva pași, în față, oceanul. (…)

Foto: Veronica Kirchner

Nina mi-a fost luată pentru păcatele mele și pentru mântuirea ei. Dumnezeu a voit s-o ia, ca să mă zvârle pe mine într-o nouă viaț – de care, acum, nu știu încă nimic. (…)

Viața este foarte frumoasă dacă înțelegi cât de mult și cât de ușor poate fi ea schimbată”.

De aici va face lungi plimbări către Boca do Inferno. Despre acest loc care mi-a tăiat respirația, într-o altă povestire.

P.S. Perioada portugheză a lui Eliade este cea a simpatiei sale pentru Legiune. Am încercat să mă gândesc doar la povestitorul care a fost.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News