Vladimir Tismăneanu
Între Timișoara și Vladimir Tismăneanu există o legătură veche și solidă, niciodată dezmințită în anii de după revoluție. Faptul că azi „Societatea Timișoara” îl declară pe cel mai important filozof politic român membru de onoare este o recunoaștere: da, e al nostru, îl recunoaștem ca fiind al nostru dintr-o mie, și e totodată și un motiv de uimire: de-abia azi o facem, de necrezut?!
E un sentiment împărtășit că Vladimir Tismăneanu s-a bucurat în mintea și inima noastră de toate onorurile, încât să constați că lucrurile nu s-au oficializat a părut ceva greu de crezut, drept care am pornit să-i căutăm numele printre laureați, fără rezultat. Omisiunea aceasta este însă, într-un fel paradoxal, omagiul suprem: savantul, omul tuturor marilor bătălii de zeci și zeci de ani, este atât de mult al nostru, încât nimeni nu mai simțea nevoia să-l revendice printr-o diplomă anume.
Dacă din mulțimea de motive ar fi să alegem unul singur care să justifice sentimentul de apartenență a lui Vladimir Tismăneanu la comunitatea care suntem ca portdrapel de valori și credințe, atunci acela e documentul care condamnă regimul comunist drept criminal și ilegitim. Raportul Comisiei prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, prezentat de președintele Traian Băsescu în fața Parlamentului reunit și adoptat de forumul legislativ în 18 decembrie 2006, este evenimentul simbolic capital ce definește esența comunismului românesc și reconfirmă valorile antitotalitare ce au fondat organizația noastră. Sunt unii care deplâng faptul că evenimentul n-a avut decât un caracter pur simbolic, uitând puterea uriașă pe care o au simbolurile în viața oamenilor…
Raportul este operă colectivă, dar și operă de autor de vreme ce președintele comisiei prezidențiale, numite pe bună dreptate și „Comisia Tismăneanu”, a fost mai mult decât primul între egali. Deloc întâmplător, tocmai lui Vladimir Tismăneanu i-a revenit să conducă lucrările comisiei. L-a recomandat nu doar opera de dinaintea raportului, ci și poziția morală. Retrospectiv privind lucrurile, am putea spune că l-a recomandat, vizionar, și tot ce a scris el după raport, în ordine științifică și morală.
Și fiindcă simbolurile joacă în viața noastră un rol nemăsurat, faptul că Vladimir Tismăneanu provine dintr-o familie ce fusese angajată în promovarea ideilor comuniste, iar el, fără să-și renege ascendența, reneagă credințele ei, reprezintă în sine un gest simbolic fundamental. Vedem aici un act de curaj, de luciditate, de angajament intelectual și moral ce depășește puterea de care noi, ceilalți muritori, suntem capabili.
El a fost și rămâne pentru totdeauna o țintă vie a securiștilor, oportuniștilor, nostalgicilor, naționaliștilor antioccidentali, a vânzătorilor de iluzii politice tragice. Să nu ne închipuim că Vladimir Tismăneanu nu a înțeles sacrificiul pe care l-a făcut și îl face cu fiecare carte, articol sau declarație în ultimele patru decenii de când pune diagnosticul și asanează prin cuvânt viața publică din România. Are pentru asta cultura politică, statura academică, detașarea analitică și implicarea civică, tăria de caracter, coerența și consecvența omului clădit pe un soclu moral de neclintit.
E momentul poate să alegem câteva titluri de cărți publicate în română și engleză, la mari edituri naționale și internaționale, titluri care sunt pentru noi jaloane intelectuale: Condamnați la fericire. Experimentul comunist în România; Ghilotina de scrum: despre nevroze și revoluții; Irepetabilul trecut; Noaptea totalitară: crepusculul ideologiilor radicale în secolul 20; Arheologia terorii; Fantoma lui Gheorghiu-Dej; Mizeria utopiei: Criza ideologiei marxiste in Europa de Est; Fantasmele salvării: naționalism, democrație și mit în Europa postcomunistă; Scrisori din Washington. Reflecții despre secolul douăzeci; Scopul și mijloacele: eseuri despre ideologie, tiranie și mit; Democrație și memorie; Refuzul de a uita. Articole si comentarii politice ; Despre 1989. Naufragiul utopiei ; Despre comunism – Destinul unei religii politice ; Lumea secretă a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete; Efigii ale unui cosmar istoric.
O parte din aceste titluri sunt traduceri ale unor studii și eseuri publicate în engleză sub egida unor edituri de prestigiu: The ambiguity of Romanian national communism; The crisis of Marxist ideology in Eastern Europe: the poverty of Utopia; Personal power and political crisis in Romania; Uprooting Leninism, cultivating liberty (coautor); Reinventing politics: Eastern Europe from Stalin to Havel; „The revolutions of 1989”; Stalinism for all seasons: a political history of Romanian communism; Stalinism revisited: the establishment of communist regimes in East-Central Europe; The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century.
Împreună cu Mircea Mihăieș a scris șase cărți de dialoguri despre tranzițiile la democrație: Balul mascat; Vecinii lui Franz Kafka. Romanul unei nevroze; Încet, spre Europa; Schelete în dulap; Cortina de ceață; O tranziție mai lungă decât veacul. România după Ceaușescu.
A absolvit facultatea de filozofie a Universității din București ca șef de promoție și e doctor al aceleiași universități. A rămas în Occident în 1981. A intervenit frecvent la radio Europa Liberă și în publicații occidentale.
Predă din 1990 la Universitatea Maryland. Este director al „Centrului de Studii ale Societăților post-comuniste” și cercetător în științe politice la Woodrow Wilson Center (Washington, DC), Remarque Institute (New York University), National Endowment for Democracy și Institutul pentru Științele Omului (IWM-Viena). Din 2002 e doctor honoris causa al Universității de Vest din Timișoara.
Acesta e omul pe care îl sărbătorim azi, rector de conștiințe și prieten drag.
Textul de Laudatio citit la ceremonia de decernare a Premiilor Societăţii Timişoara – eveniment desfăşurat în 16 martie 2024, la Biblioteca Centrală-Universitară din Timişoara –, în cadrul căreia Vladimir Tismăneanu a primit statutul de membru de onoare al Societății Timișoara.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News