Un iulie periculos

Este ceva straniu care pluteşte în aer. Canicula nu face decât să potențeze starea de neliniște. Sunt departe geografic, dar aproape intelectual şi emoţional. Jocurile PSD şi AUR sunt suspecte. De rău augur. Un iulie periculos. Îmi amintește de 2012. Nu am avut încredere în cei care au complotat şi au minţit atunci. Mă feresc de cei care complotează şi mint acum. Ţinta era atunci președintele țării. Acum este premierul. Mai precis, democraţia din această țară.

Acesta este adevărul istoric, nu mizeriile, mistificările şi infamiile scribilor cu vizibile ori invizibile contracte lucrative. Eram cu Adam la Timișoara în acea vară 2012. Stăteam, ca întotdeauna, la Ilona şi Mircea Mihăieş. Priveam transmisia live a şedinţei Parlamentului în care s-a decis suspendarea preşedintelui legal ales al României. A fost un puci parlamentar.

Traian Băsescu a revenit, dar tot mai greu de recunoscut. Pierduse, parcă, vlagă, chemarea interioară fără de care nu poţi învinge. El Crin şi Dottore Che Gargara spurcau şi striveau tot ce le stătea în cale. O făceau utilizând exact, cu pătimaşă perversitate, metodele comuniste din  anii 1945-1947. Tăiau în chip stahanovist feliile salamului. O făceau cu sprijinul trupelor de asalt useliste. Se remarca, prin ticăloşie şi perfidie, plutonul intelectualilor de bordel uselist. Între tenorii şi sopranele sale, persoane cu care fusesem, ori crezusem că fusesem, prieten. Îl vedeam ţopăind pe o scenă din Timișoara pe un istoric încântat de șansa de a-l adula pe fiul Isaccei. Era sabatul escrocilor şi al trepăduşilor, al canaliilor şi al neghiobilor. Trimiteau scrisori la Bruxelles şi garantau că tout va pour le mieux en Roumanie. Stăpânii lor, șefii bandei infracţionale, îi răsplăteau cu funcţii şi onoruri. Stelian Tanase ajungea la cârma TVR, Radu Călin Cristea – în CNA, Andrei Marga – la ICR, Andrei Muraru – la IICCMER.

P.S. Am recitit lista rușnii. Între semnatari: Ioan Aurel Pop, Iulia Popovici, Liviu Antonesei, Paul Cernat, Carmen Mușat, Ovidiu Șimonca, Marius Oprea, Ion Bogdan Lefter, Emanuel Copilaş, Romulus Brâncoveanu, Adrian-Paul Iliescu, Stelian Tănase, Bianca Burță Cernat, Marius Ghilezan, Victor Neumann. Sunt şi alţii, mă jenez şi mă abţin să-i numesc. Dar acea scrisoare nu poate fi făcută pierdută. A existat aievea şi a reprezentat cât se poate de limpede şi de dezolant ceea ce istoria recentă numește, pe urmele lui Julien Benda, trădarea intelectualilor. Unii spun că ar fi un concept perimat. Realitatea îmi spune că nu este câtuşi de puţin așa.