Theodor Paleologu: „Sunt un atlantist total, nu cedez sirenelor unei Armate europene separate de NATO”


Foto: PMP

Theodor Paleologu, candidat la Președinția României din partea Partidului Mișcarea Populară, se vrea un președinte activ. Spune că, deși prerogativele funcţiei prezidenţiale sunt restrânse de prevederi absurde din Constituție și de decizii ale CCR, președintele poate solicita și obține, mai cu seamă în prima parte a mandatului, multe lucruri, pentru că vine cu un val foarte mare de legitimitate electorală.

L-am invitat un dialog despre primele măsuri care ar trebui și ar putea fi luate în primul an de mandat, despre măsurile pe linie de politică externă, apărare și securitate pe care le-ar lua, despre modul în care va aborda relația cu SUA, NATO, UE, cu Federația Rusă și cu Republica Moldova, dar și despre necesitatea revizuirii Constituției, despre care spune că, în ultimii 20 de ani, a generat un regim al crizei politice permanente.

 

 

„Îmi propun să federez toate forțele politice responsabile în jurul proiectului revizuirii Constituției

Domnule Theodor Paleologu, ați afirmat că vă propuneţi să fiţi un preşedinte activ. Printr-o serie de decizii, CCR a restrâns, în ultima vreme, prerogativele funcţiei prezidenţiale, deci, dacă veți câștiga, veţi începe un mandat în condiţii care nu vă vor permite prea multă libertate de mişcare. Veţi merge pe o linie pe care a mers Traian Băsescu, de preşedinte jucător, riscând suspendarea?

Traian Băsescu nu a încălcat niciodată Constituția. Suspendarea lui a fost un abuz al Parlamentului și în 2007, și în 2012. Este un aspect care va trebui modificat în Constituție pentru că, în anumite situații, Parlamentul exercită un adevărat șantaj inacceptabil asupra președintelui, de genul: „Dacă nu ne numești penalii, dacă nu ne numești incapabilii, te suspendăm.”

Revenind la întrebarea dumneavoastră, în 2020 sunt alegerile parlamentare și consider că reforma Constituției trebuie să fie una dintre principalele teme de mobilizare în campanie și îmi propun să federez toate forțele politice responsabile în jurul proiectului revizuirii Constituției.

 

Dacă veți câștiga alegerile, aveți în față cel puțin un an de mandat în care, cum spuneam, nu aveți prea multă libertate de mișcare…

Activ nu înseamnă neapărat jucător. Spun activ, pentru că există destule domenii de activitate în cate poți face foarte multe lucruri și în contextul actual, spre deosebire de președintele Iohannis care este un președinte extrem de neimplicat și chiar neputincios. Însă anul 2020 va fi un an decisiv în legătură cu revizuirea Constituției, pentru că nu putem continua cu actualul regim, cu actuala Constituție care e generatoare de crize politice permanente. E regimul crizei permanente. Acest lucru trebuie să înceteze, iar alegerile din 2020 vor fi un moment al adevărului din această privință.

Îngrădit, dar să nu uităm un lucru: într-o primă fază, un președinte poate obține foarte multe lucruri pentru că vine cu un val de legitimitate care îi permite să ceară multe lucruri și să obțină multe lucruri. Sigur, există îngrădiri legate de Constituție, îngrădiri legate de decizii ale CCR, îngrădiri legate de situația din Parlament, dar acolo nu mai există, totuși, o majoritate compactă, un aspect care joacă în favoarea președintelui. Dacă iese Klaus Iohannis, evident va rata, din nou, cu poarta goală, cum a ratat și în trecut. Dacă este un președinte ceva mai isteț, ar putea să se descurce mai bine.

 

Care vor fi primele măsuri pe care le-aţi putea lua în acest prim an?

În primul rând, este vorba de Guvern, de compoziția și stabilitatea acestuia, pentru că în momentul de față lucrurile sunt foarte fluide. Nu știi ce Guvern ai peste câteva zile, nu știi dacă Guvernul respectiv este stabil în Parlament. Or, astea sunt lucruri care nu depind de mine, ci de situația din Parlament. De aceea vă spun că e destul de greu să dau un răspuns categoric de pe acum.

Că voi înlocui unii ambasadori, că îmi voi dori un ministru de Externe cu care să pot colabora, astea sunt lucruri evidente.

 

„Președintele trebuie să aibă posibilitatea să dizolve Parlamentul pur și simplu”

Agreați ideea forțării alegerilor anticipate pentru primăvara anului viitor?

Evident că în sine este o idee bună, dar este foarte puțin realistă, pentru că în cadrul constituțional actual e extrem de complicat să fie pusă în practică. E o procedură care trebuie suprimată. Una dintre schimbările Constituției pe care le propun este ca președintele să poată dizolva Parlamentul fără să treacă prin procedura actuală care face imposibilă organizarea de anticipate. În viziunea mea, alegerile anticipate sunt un instrument indispensabil pentru soluționarea situațiilor de criză. Consider că președintele trebuie să aibă posibilitatea să dizolve Parlamentul pur și simplu.

 

Dar dacă la Președinție ajunge un om cu tendințe autoritariste nu ar fi o procedură care predispune la abuzuri?

De-a dizolvarea nu te joci, pentru că e periculos. Când dizolvi Parlamentul și te trezești din nou cu un Parlament care îți e mai ostil, poți să-ți faci bagajele și să pleci acasă. Alegerea unui Parlament ostil este deja o dezavuare a președintelui. Președintele nu trebuie să se joace de-a dizolvarea, dar trebuie să aibă posibilitatea să dizolve Parlamentul, pentru că el este depozitarul unei legitimități de tip plebiscitar. El este ales de întregul popor și trebuie să aibă posibilitatea să dizolve Parlamentul. El nu are niciun interes să exagereze în utilizarea acestui instrument care este, totuși, extrem. Este o situație de excepție care cere acest tip de măsură.

Constituția noastră a fost copiată după cea franceză, însă a fost copiată prost, cu greșeli și cu incoerențe. Or, aceste incoerențe produc crizele cu care ne confruntăm. De peste 20 de ani, România trăiește crize recurente din cauza Constituției. Mă refer aici la conflictul Emil Constantinescu-Radu Vasile, conflictul Iliescu-Năstase, conflictul pe față între Băsescu și Tăriceanu, cele două suspendări ale lui Băsescu, conflictul Băsescu-Ponta, după aia Ponta-Iohannis, apoi Iohannis-Grindeanu, Tudose și Dăncilă. Or, e cât se poate de clar că nu putem continua la nesfârșit așa, pentru că e un sistem de criză permanentă.

 

Ce alte prevederi din Legea fundamentală generează aceste blocaje?

Faptul că nu se pot organiza alegeri anticipate, că e o procedură foarte greoaie și faptul că președintele nu se mai poate descotorosi de primul-ministru, iarăși sunt probleme de logică constituțională. Numește premierul și rămâne cu el potcovit și nu mai poate face nimic. E absurd.

 

Înțeleg că ați pleda și pentru o republică prezidențială, care să-i confere puteri sporite preşedintelui pe măsura mandatului primit la vot.

Termenul e oarecum greșit utilizat. Termenul tehnic în teoria politică este tot semiprezidențial, care nu se referă la câte puteri are președintele, ci la procedura prin care e numit Parlamentul. Din acest punct de vedere, Constituția franceză este semiprezidențială, chiar dacă președintele are destul de multă putere. Termenul de republică prezidențială, este în teoria politică rezervat sistemului american, în care președintele reprezintă puterea executivă, complet separat de Congres. Deci el nu are nevoie de Congres pentru a numi Administrația prezidențială.

Legat de Constituție, aș lărgi puțin discuția. Eu sunt singurul candidat care vorbește despre monarhie, pentru că în România republica a fost instaurată de tancurile sovietice, iar după 1990 nu am avut cu adevărat o dezbatere privind forma de guvernământ. Românii merită o dezbatere onestă și francă pe tema asta. Asta fără a lua partea vreunui pretendent anume. În această fază nu susțin pe cineva anume, fie Principesa Margareta sau Nicolae sau cine o mai fi. Dar avem nevoie de o dezbatere principială asupra formei de guvernământ. Dacă există un număr suficient de mare de persoane care își doresc un referendum pe această chestiune, trebuie să facem unul. Dacă decizia va fi pentru monarhie constituțională, mi-aș face bagajale și m-aș duce la Casa Paleologu, să-mi fac cursurile.

Dacă majoritatea votează pentru republică, trebuie văzut dacă preferăm o republică parlamentară sau una în care președintele să fie în continuare ales prin sufragiu universal. Convingerea mea este că majoritatea românilor își doresc ca președintele să fie ales de către tot poporul. În acest caz, trebuie să-i dăm mai multă putere, să-i dăm atribuții care să corespundă aceste legitimități, printre altele dizolvarea Parlamentului, organizarea de alegeri anticipate, înlocuirea primului-ministru. De asemenea, consider că trebuie să reducem numărul de parlamentari la 300, așa cum a decis poporul prin referendum în 2009, și cred că avem nevoie și de un alt sistem de vot, pentru că în 2007 majoritatea covârșitoare a celor care au participat la referedum s-au prinunțat împotriva sistemului de vot proporțional cu liste închise. Or, revenirea la acest sistem proporțional, în 2015, este o sfidare la adresa alegătorilor. Punctul meu de vedere este că trebuie să introducem un sistem de vot majoritar în două tururi de scrutin, așa cum avem și în Franța, pentru a avea o coerență perfectă și anume președintele ales prin sufragiu universal în două tururi de scrutin, primarii aleși în două tururi, deputații aleși în două tururi, să fie o logică perfectă în toată arhitectura statului.

 

„Diplomația mare se face doar cu atenție la detaliu”

Foto: PMP

Revenind la prerogativele prezidențiale, pe linie de politică externă care ar fi priorităţile dumneavoastră, pe termen scurt şi mediu?

Vă răspund pe două paliere. Unul este de bucătăria diplomatică, iar al doilea, de mari direcții de acțiune.

În privința bucătăriei diplomatice, e foarte important ca președintele să fie implicat, adică el numește ambasadorii, dar eu nu mă voi mulțumi cu lucrul acesta, ci mă voi duce pa capul lor să văd ce fac. De exemplu, când mă voi duce în călătorii oficiale, nu o să stau la hoteluri scumpe, ci la ambasadă, să văd cu stau lucrurile acolo, și în felul acesta îi voi evalua pe ambasadori, voi evalua personalul diplomatic și, dacă e cazul, îi voi rechema  pe unii dintre ei. Și sunt destul de mulți pe care îi voi struni în acest fel. Pentru mine e foarte importantă bucătăria diplomatică pentru că, fiind eu însumi ambasador, știu că diplomația mare se face doar cu atenție la detaliu și trebui să fii foarte tipicar pentru a avea o diplomație cu adevărat eficientă.

Pe de altă parte, avem marile direcții ale politicii externe. Cel mai important lucru este criza UE, care trece printr-o perioadă de gravă criză și trebuie să ne implicăm și noi, așa cum o fac alții, în găsirea de soluții. O imensă problemă este imigrația. Consider, de exemplu, că trebuie securizate frontierele externe ale UE, că avem nevoie de o Poliție de Frontieră unitară, că trebuie să distrugem rețelele de trafic din nordul Africii, trebuie, de asemenea, să avem o politică externă comună a UE. Ce s-a întâmplat, zilele trecute, cu vizita lui Putin la Budapesta este foarte îngrijorător și este inacceptabil comportamentul lui Viktor Orban față de partenerii din NATO și din UE.

O altă direcție importantă de acțiune este Republica Moldova. Trebuie să urmărim o politică de re-românizare a Republicii Moldova prin acordarea cetățeniei într-un ritm mai susținuț, prin acordarea de burse în continuare și prin terminarea marilor proiecte de racordare a gazoductului Ungheni-Chișinău la resursele noastre de energie.

În privința politicii de securitate, sunt un atlantist total, consider că NATO este principalul nostru furnizor de securitate. Asta e linia mea, nu cedez sirenelor unei Armate europene separate de Comandamentul NATO. În Europa avem foarte mult de făcut în materie de cooperare în domeniul industriei de armament și chiar România are un aport semnificativ.

 

Relaţia cu Federaţia Rusă cum va fi abordată, dacă veţi ajunge la Cotroceni?

Așa cum am mai spus, Rusia trebuie să accepte opțiunea noastră fermă pro-NATO și pro-UE, dar nu are rost să ne rățoim la Rusia, să procedăm ca un cățel care latră la un unul mare. Trebuie să ne dorim o atitudine cât mai prietenoasă din partea președintelui Putin, a Guvernului rus, pentru că doar prin dialog se poate obține ceva.

 

Credeți că e posibilă o atitudine prietenoasă din partea Kremlinului?

Nu e ce cred eu, ci spun că mingea e la ei.

 

„O prioritate este creșterea bugetului alocat Apărării”

Foto: PMP

Pe linie de apărare care ar fi, pe termen scurt şi mediu, priorităţile mandatului prezidenţial?

Dotarea Armatei, achiziționarea de armament, creșterea bugetului alocat Apărării și folosirea acestei creșteri bugetare pentru achiziții de armament.

Iar aici aș mai adăuga un proiect, care însă va lua timp pentru a fi pus în practică, și anume înființarea unui serviciu civic și militar de scurtă durată, așa cum se întâmplă acum în Franța, unde președintele Macron a promis în campanie și introduce acum un astfel de serviciu militar și civic de scurtă durată, de o lună. Au 2000 de locuri de voluntari, dar s-au înscris 5000, ceea ce înseamnă că există un entuziasm în rândul tinerilor pentru o asemenea ideea. Cred că e un model la care putem reflecta. Știu că în România oamenii reacționează pavlovian la această ideea, că își aduc aminte de cum era în înainte de 1989, dar nu e deloc vorba de așa ceva, ci despre un serviciu civic și militar în care tinerii să deprindă niște abilități de bază pe linie de disciplină, de prim-ajutor, de reacție în situație de criză ori catastrofă naturală. În plus, cred că, având o dimesiune civică și chiar umanitară, un asemenea serviciu ar avea un impact bun asupra coeziunii sociale.

 

Care vi se pare că sunt, acum, cele mai mare riscuri de securitate naţională la care este expusă România?

O amenințare importantă pentru noi toți e terorismul. În rest, nu aș exagera prea mult amenințările dinspre Rusia, că nu trebuie să speriem populația în mod inutil, deși, sigur, există tensiun. Situația din Orientul Apropiat este destul de preocupantă, de asemenea evoluția Turciei este incertă, dar tocmai asta s-ar putea să deschidă calea sptre o mai puternică prezență americană pe teritoriul României.

 

Dacă veţi ajunge la Cotroceni, veţi avea serviciile de informaţii în subordine. De modul în care sunt conduse în ultimii ani sunteţi mulţumit?

Nu sunt expert în această chestiune, nu sunt un om care să fi avut avut prea multe relații cu serviciile. Le respect mult activitatea, însă cred că este nevoie de o lege nouă, așa cum există în țările partenere din NATO, care să reglementeze activitatea serviciilor de informații, pentru că legea în baza căreia funcționează este veche, iar controlul parlamentar este o glumă.

Doar controlul parlamentar este o problemă ce se cere corijată?

Nu, acesta e doar un aspect. În momentul de față, serviciile de informații nu sunt controlate civil cu adevărat, iar acesta este un aspect problematic chiar pentru servicii, chiar ele au nevoie de un control civil mai ferm.

 

„Nu am avut dezbateri pentru că avem de-a face cu trei cazuri de patologie a puterii”

Intrăm în ultima săptămână de campanie. Ca alegător, mi-ar fi plăcut să asist la dezbateri la care să fiţi invitaţi candidaţii pentru Preşedinţie, să existe dicuţii pe tema programelor pe care le-aţi iniţiat şi pe care le susţineţi. De ce nu avem astfel de dezbateri?

Și eu m-aș fi așteptat. În afară de cele două dezbateri între mine și Kelemen Hunor, nu au existat altele. Or, democrația înseamnă dezbatere. Câtă dezbatere, atâta democrație. Dar peștele de la cap se împute… Este filosofia domnului Iohannis care se consideră Zeus din Olimp, care nu discută cu nimeni, care disprețuiește opinia publică, disprețuiește poporul și nu vrea dezbatere sub nicio formă. Doamna Dăncilă spune că ea nu dezbate decât cu președintele Iohannis, nu răspunde la nicio solicitare; am încercat în fel și chip să ajung la dânsa, dar nu e nicio șansă. Partea proastă este că și domnul Barna s-a molipsit de la Iohannis și Dăncilă și procedează la fel; iar solicitările lui pentru dezbatere sunt ridicole și ipocrite, pentru că el, de fapt, nu vrea niciun fel de dezbatere, el știe că cei doi nu vor veni. Practic, avem trei trepte ale ridicolului: ridicolul suveran, reprezentat de domnul Iohannis, care spune că nu discută cu nimeni, ridicolul secundar reprezentat de doamna Dăncilă, care spune că nu discută decât cu președintele, și ridicolul terțiar, reprezentat de domnul Barna, care spune că nu discută decât cu ceilalți doi De fapt, avem de-a face cu trei cazuri de patologie a puterii.

 

Citiți și: Dan Barna, preşedintele USR: „Menţinerea relaţiei preferenţiale pe care România o are cu SUA este prioritate zero”

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.