Tăcerea “patrioţilor” pe tema Tezaurului României furat de ruşi

Banca Naţională a României a redeschis subiectul Tezaurului României de la Moscova – pe care Rusia refuză, de mai mult de 100 de ani, să ni-l înapoieze –, anunţând că va lansa un lobby internaţional în încercarea de a determina Kremlinul să-l restituie. Nicio reacţie din partea “patrioţilor”, a prietenilor Ambasadei Rusiei aciuaţi în Parlamentul României, unii coalizaţi în jurul senatoarei (fostă AUR) Diana Şoşoacă, combatanţi virulenţi pe subiecte privind “vânzarea de ţară” ori “firmele străine care ne-au luat bogăţiile”, teme desprinse din sloganul anilor ’90 “Nu ne vindem ţara”, provenit din laboratoarele de propagandă ale fostei Securităţi.

Banca Naţională a României a redeschis, zilele acestea, subiectul Tezaurului României, anunţând că va lansa un lobby internaţional în încercarea de a determina Rusia să ni-l restituie. Evacuat în contextul Primului Război Mondial, în anii 1916-1917, la Moscova şi dat în custodie Rusiei, pe atunci aliat al României, Tezaurul României a fost ulterior sechestrat de URSS. Furat, adică. “România are un drept de creanță deplin valabil din punct de vedere istoric și juridic asupra depozitului său de aur evacuat la Moscova în 1916-1917. (…) Nu suntem la primele acțiuni pe această linie. Cu ocazia aderării Rusiei la Consiliul Europei, în anul 1995, România, alături de alte state foste comuniste, au prezentat propuneri pentru restituirea bunurilor confiscate de Uniunea Sovietică. Atunci, Comisia pentru Afaceri Juridice și Drepturile Omului a Consiliului a apreciat că aceste probleme trebuie rezolvate între statele membre interesate. Rusia nu a acceptat această discuție, nici măcar la nivel de experți, sub pretextul că la Moscova se discută proiectul unei legi de restituiri de bunuri materiale aparținând altor state, care în condițiile războiului au fost depozitate în URSS. Dar, ulterior, proiectul de lege invocat de experții ruși a fost respins de Duma de Stat”, spune guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Ce ne-a restituit “bunul” vecin de la est din acest Tezaur? Iată ce scria în 27 iunie 1940, când URSS ocupa Basarabia și Bucovina de Nord, jurnalista Rosa Goldschmidt Waldeck, corespondenta săptămânalului american Newsweek la București în anii 1940-1941: “În 1917, când a izbucnit revoluția bolșevică, românii au trebuit să-și apere frontul de nemți și spatele de aliații lor sovietici. Tezaurul României, compus din aurul Băncii Naționale, din bogățiile muzeelor, din argintăria, bijuteriile și valorile unor persoane importante, trimis la Kremlin la începutul războiului pentru a fi păstrat în siguranță, a fost repede confiscat de bolșevici. (…) În sfârșit, în 1935, la puțin timp după reluarea relațiilor diplomatice între cele două țări, primul ministru plenipotențiar al Sovietelor, cu toată pompa cuvenită, a adus tezaurul românesc la Ministerul Afacerilor Externe. Tezaurul umplea o singură valiză. Aurul, bijuteriile, operele de artă, toate dispăruseră; iar valiza conținea câteva rochii vechi, semnate de mari croitori francezi, și corsete în care, cu douăzeci de ani în urmă, doamnele române își înfășuraseră obiectele de valoare. Astfel, cum spune un istoric francez, «prietenia Rusiei a fost mai păguboasă pentru români decât dușmănia tuturor celorlalți vecini luați laolaltă.»” (Rosa Goldschmidt Waldeck, în volumul Athénée Palace, Humanitas, 2000).

După declaraţia guvernatorului BNR, am căutat o reacţie din partea “patrioţilor”, a prietenilor Ambasadei Rusiei, aciuaţi în Parlamentul României, unii coalizaţi în jurul senatoarei (fostă AUR) Diana Şoşoacă. Altfel, combatanţi virulenţi pe subiecte privind “vânzarea de ţară” ori “firmele străine care ne-au luat bogăţiile”, teme desprinse din sloganul anilor ’90 “Nu ne vindem ţara”, provenit din laboratoarele de propagandă ale fostei Securităţi şi livrate ultranaţionaliştilor din Vatra Românească, PRM, PUNR, precursorii ideologici ai actualelor partide ultranaţionaliste, suveraniste AUR, SOS, Partidul Neamul Românesc. Subiectul Tezaurului României furat de ruşi este, previzibil de altfel, inexistent în agenda şi discursul lor public. Iar asta deşi este vorba despre 91 de tone de aur, estimate la apropae 5 miliarde de euro, la care se adaugă bijuterii ale Reginei Maria şi ale Coroanei Regale, dar şi tablouri de patrimoniu, cărţi rare, odoare ale mănăstirilor din Moldova şi Muntenia, lucrări de artă, colecţii numismatice, din colecţii publice şi private.

Tac şi pe subiectul Tezaurului României furat de ruşi aşa cum în iunie, în zilele în care ar fi trebuit să ne amintim, să vorbim despre nedreptatea uriaşă pe care vecinul de la est, URSS, ne-a făcut-o în urmă cu peste 80 de ani, în iunie 1940, când ne-a luat prin rapt teritorial Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa, „patrioţii” din AUR şi SOS-ul Dianei Şoşoacă – cei care flutură demagogic harta României Mari la mitinguri, în încercarea de a crea tensiuni etnice româno-maghiare care să le justifice tezele ultranaţionaliste, de apărare a gliei şi neamului româneşti – nu au scos o vorbă pe acest subiect al confiscării şi sovietizării acestui teritoriu românesc, care nu e pe placul Moscovei.

Recomandări de lectură: 

• O tăcere zgomotoasă a „patrioţilor”
• A treia „închinare” a Dianei Șoșoacă la Ambasada Rusiei
• Patriotismul coclit
• Epigonii de AUR ai lui Vadim Tudor

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News