Roza şi şobolănismele de partid


Ieşirea la rampă a Gabrielei Firea, care a culminat cu tirada de azi, nu are nimic de-a face cu disidenţa într-un partid care s-a remarcat, de ani de zile, prin grave derapaje antidemocratice şi care nu prea mai are nimic în comun cu social-democraţia europeană. Nu are de-a face nici cu apărarea unor principii, nici cu mustrări de conştiinţă.

 

Asistăm la o etapă din războiul de dată foarte recentă al Gabrielei Firea şi al clanului de Ilfov cu Liviu Dragnea şi cu clanul de Teleorman. Gabriela Firea, în ieşirile ei vituperante, nu apără – cum nu a apărat niciodată – statul de drept, democraţia, anticorupţia, independenţa Justiţiei, meritocraţia. Nu condamnă – cum nu a condamnat niciodată – derapajele PSD de la aceste linii. Nici nu acuză Guvernul PSD, deşi este cel mai incompetent din istoria postdecembristă a României, cu cei mai mulţi neprofesionişti şi sfertodocţi adunaţi la Palatul Victoria. De asemenea, nu pledează şi nu a pledat niciodată pentru o reformare reală din temelii a partidului.

Războiul este de dată foarte recentă. Cauza cea mai probabilă pare a fi localizabilă temporal după Jandarmeriada din 10 august. Mai precis după ce represaliile jandarmilor de la mitingul diasporei au intrat în atenţia Parchetului General, iar oficialii implicaţi în dirijarea din umbră sau la vedere a acţiunii s-au încurcat în propriile minciuni, declaraţii incomplete şi ambigue şi manipulări şi se tem pentru propria libertate. Momentul dezbinării s-a produs nu atunci imediat, ci abia când a venit vorba despre asumarea responsabilităţii în faţa procurorilor, de iminenţa plasării răspunderii pe umerii cuiva şi despre, se pare, încercarea unei tabere, a celei teleormănene, de a împinge responsabilitatea spre echipa cealaltă. Câteva evenimente din ultimele zile, puse cap la cap, duc spre această ipoteză.

După ce, în 26 august, Gabriela Firea a fost marele absent de la sindrofia care a urmat cununiei lui Dragnea jr. – ea care, la CEx-ul din primăvară al PSD, de exemplu, mai avea un pic şi îi aranja iubitei şefului pliul la fustă –, în 27 august, mâna ei dreaptă, prefectul Speranţa Cliseru, declara public că, la protestul din 10 august, a semnat „după 12 noaptea” ordinul de intervenție. Or, Jandarmeria intervenise mai repede şi, conform legii, nu o putea face fără acel ordin de intervenţie semnat. În plus, în 11 august, Jandarmeria anunța oficial că aprobarea de la prefect a venit la ora 23.11. Iar în 16 august, maiorul Laurențiu Cazan, comandantul acţiunii, declara că decizia de a emite ordinul de intervenție a fost luată cu trei ore înainte de momentul în care Brigada Specială a intervenit în forţă şi a eliberat piaţa, adică în jurul orei 20. Deci, era clar că cineva transmite deliberat informaţii false, că s-au încurcat în propriile minciuni.

A urmat, în 30 august, o altă declaraţie a Speranţei Cliseru, care arunca vina spre Carmen Dan şi, implicit, spre Liviu Dragnea. „Ieşiţi public şi spuneţi: «Doamna Carmen Dan minte, Dragnea minte»”, îi spune acesteia cetăţeanul care a abordat-o la o terasă. „Asta am spus! Am spus. Nu sunt eu vinovată, credeţi-mă!”, răspunde Speranţa Cliseru.

În 1 septembrie, la Şcoala politică de vară a femeilor social-democrate, de la Mamaia, Gabriela Firea răbufneşte şi cere demisia lui Carmen Dan de la vârful MAI, acuzând-o nu doar că a fost în spatele Jandarmeriadei, ci şi de poliţie politică, de faptul că ar fi folosit instituţia pe care o conduce în jocuri politice împotriva ei şi a oamenilor săi, că, prin ofiţeri de încredere de la structura de informaţii a Internelor i-a regizat prefectului acea discuţie şi că aceştia ar fi responsabili şi de interceptarea unor convorbiri private între membri la vârf ai PSD, care o vizau şi pe ea. Tardive reproşuri. A auzit-o cineva pe Gabriela Firea, în 11 august sau în zilele imediat următoare, condamnând violenţele jandarmilor? A auzit-o cineva, atunci, cerând vreo demisie? Nu. Ar fi fost credibilă ieşirea ei, dacă delimitarea de aceste abuzuri avea loc la momentul oportun.

Punctul culminant a fost atins azi, când Gabriela Firea a mutat tirul acuzaţiilor la vârf, spre Liviu Dragnea, reproşându-i conducerea unică, dictatorială a partidului, participarea la tăiatul porcului cu statul paralel, „şobolănismele” şi cerându-i să se retragă de la conducerea partidului. Nu e credibilă criticând şi declarându-se revoltată de ceea ce până acum nu a deranjat-o. Că acum s-a aruncat la jugulara şefului – până ieri, mult iubit şi apărat, ai cărui trandafiri oferiţi public o topeau – şi o face în ovaţiile unora şi în huiduielile altora nu îi conferă credibilitate.

Este doar o dezlănţuire demagogică. Rămâne să aflăm (sau să ni se confirme) fără dubii cine sau ce anume i-a întors cheiţa doamnei Firea, o roză a PSD scârbită, iată, subit de „şobolănismele” şefului ei. Varianta că s-a trezit într-o dimineaţă lovită în moalele capului de conştiinţă este imposibil de crezut.

 

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.