Regimul Dragnea sau cum se distruge un stat de drept

A fost nevoie de doi ani pentru ca regimul Dragnea să reuşească acolo unde Victor Ponta şi majoritatea USL dăduseră greş. A fost nevoie de doi ani pentru ca regimul Dragnea să atingă un obiectiv care părea imposibil de atins după extraordinara mobilizare civică din iarna anului 2017. A fost nevoie de doi ani pentru ca regimul Dragnea să elimine aproape întreaga arhitectură a statului de drept şi să neutralizeze instituţiile menite să apere egalitatea în faţa legii.

Ziua de ieri, o dată cu Ordonanţa de Urgenţă ce anunţă noul statut al Secţiei speciale de anchetă a magistraţilor, este capătul de drum al unui parcurs ce se soldează cu recăderea României în starea de arbitrariu şi cu impunerea controlului politic asupra puterii judecătoreşti şi asupra magistraţilor.

Regimul Dragnea înfăptuieşte, aşadar, în chiar intervalul în care România deţine Preşedinţia Uniunii, o schimbare cu consecinţe dramatice, pe termen mediu şi lung: lichidarea, de facto şi de jure, a sistemului întemeiat pe domnia legii. Deşi, formal, România mai aparţine, încă, spaţiului occidental de valori, în mod practic, o dată cu noua formulă care se aplică, ea încetează să mai ţină de această familie de naţiuni: România este, în momentul de faţă, mai aproape ca oricând de tiparul oligarhic al unei cleptocraţii.

Regimul Dragnea stabileşte un nou precedent în materia involuţiei instituţionale. Succesul său este cu atât mai remarcabil cu cât, nu cu multă vreme în urmă, se părea că ordinea monolitică pe care se întemeiază este în pericol. Regimul Dragnea a reuşit să parcurgă toate crizele cu care a fost confruntat şi a atins punctul în care atacă însăşi identitatea occidentală a României.

Cum se distruge un stat de drept? Regimul Dragnea a utilizat, în mod sistematic şi pervers, instrumentele legiferării de către Guvern. Profitând de controlul de la nivelul Camerelor, regimul Dragnea a abolit, de facto, separaţia şi echilibrul între puteri, prin recursul la această formă excepţională de adoptare a actelor normative. Poziţia de la nivelul Executivului îi conferă posibilitatea de a decide, unilateral şi arbitrar.

Cum se distruge un stat de drept? Regimul Dragnea a avut avantajul strategic de a avea ca oponent politic un şef de stat inactiv şi ezitant. Preşedintele Republicii a fost incapabil să imagineze şi să coordoneze o campanie eficace de blocare a acestui avans. În cele din urmă, prin încredinţarea mandatului de premier Vioricăi Dăncilă, Preşedintele a consolidat hegemonia lui Liviu Dragnea: pasul de atunci se dovedeşte a fi unul decisiv.

Cum se distruge un stat de drept? Regimul Dragnea a ocupat, sistematic, poziţiile de decizie din cadrul unor instituţii esenţiale pentru supravieţuirea constituţionalismului. De la CSM la Curtea Constituţională şi Avocatul Poporului, PSD a construit o reţea care îi permite să acţioneze în impunitate. Mai mult decât atât, regimul Dragnea a utilizat toate fisurile şi faliile existente în corpul de magistraţi. Complicitatea unora dintre procurori şi judecători este evidentă şi explică succesul acestei lovituri juridice fără precedent.

Cum se distruge un stat de drept? Regimul Dragnea s-a sprijinit pe forţa remarcabilă a demagogiei mediatice şi a populismului economic. Apelul la sentimentele anti-occidentale s-a dovedit, în acest context, o carte câştigătoare. Pe fundalul declinului angajării civice şi al dezamăgirii, regimul Dragnea a organizat un sistem eficient de încurajare al resentimentului colectiv.

Este această distrugere una ireversibilă? Cu siguranţă, daunele provocate de acest asalt sunt severe şi ele afectează insăşi fibra statului român. În egală masură, aceşti ultimi ani ne oferă câteva lecţii pe care nu le putem ignora: aplicarea lor poate fi în masură să mai salveze ceva din constituţia noastră occidentală.

Inacţiunea şi somnolenţa civică trebuie abandonate. În acelaşi timp, anul acesta, ca an electoral, trebuie să devină ocazia formulării unui mesaj clar şi ferm, îndreptat împotriva unui regim toxic şi destructiv. Solidaritatea în curaj a magistraţilor este, la rândul ei, un element în această formă de rezistenţă.

Este această distrugere ireversibilă? Cei care vor da răspunsul la întrebare sunt românii înşişi. Prin opţiunile lor civice, politice şi morale, ei sunt răspunzători pentru viitorul patriei lor. Alegerile de acum sunt clare. Asumarea lor este următorul pas de făcut.

Articol apărut şi pe MarginaliaEtc.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News