Mii de infecţii nosocomiale, în spitalele din Timişoara, în ultimii ani

Infecţiile în spitale există, şi nu puţine, şi după scandalul Hexi Pharma şi ieşirea din joc a acestei firme. Un „tur informativ” prin spitalele din Timişoara arată că, în ultimii doi ani şi jumătate, au fost înregistrate – oficial vorbind – mii de infecţii spitaliceşti, inclusiv la nou-născuţi. Am aflat care sunt secţiile unde sunt înregistrate cele mai multe şi mai variate astfel de infecţii şi, de asemenea, care sunt bacteriile „vedetă”. Fiecare dintre ele poate cauza mai multe boli grave, toate au rezistenţă sporită la antibiotice şi fiecare poate duce la deces.

 

Mii de infecţii, majoritatea cauzate de Stafilococi

Am trimis o solicitare de informaţii identică pe adresa celor mai mai mari cinci spitale din Timiş, întrebând câte cazuri de infecţii nosocomiale şi ce tip de bacterii au fost descoperite în anii 2015, 2016 şi 2017 (ultimul nefiind complet, dat fiind că am adresat cererea de informaţii la finalul anului trecut) şi pe ce secţii au fost înregistrate infecţiile?

Am vizat cu această solicitare de informaţii Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara (care include Maternitatea „Bega”, Casa Austria şi cele două Clinici de Ortopedie), Spitalul Municipal din Timişoara (care include Maternitatea „Odobescu” şi Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială), Spitalul de Copii „Louis Ţurcanu”, Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş” şi Institutul de Boli Cardiovasculare.

În această perioadă, la respectivele spitale din Timişoara au fost raportate – oficial vorbind – un total de aproape 3500 de cazuri de infecţii nosocomiale. Cele mai multe au fost declarate la Spitalul Judeţean, unde, doar în 2016, au fost peste 1200 de cazuri. Este însă surprinzător numărul mic de infecţii raportate la alte spitale. De exemplu, la Spitalul de Copii, unde, în 2015, au existat, oficial, doar patru cazuri de infecţii intraspitaliceşti, ori la Spitalul de Boli Infecţioase, unde, tot oficial, în acelaşi an au fost raportate 19 cazuri. E posibil să nu fi raportate toate cazurile şi, deci, aceste cifre să nu oglindească realitatea.

Cele mai „populare” bacterii, care au generat cel mai mare număr de infecţii instraspitaliceşti sunt Stafilococii, E.coli, Klebsiella, Acinetobacter baumanii, Pseudomonas şi Clostridium difficile. Toate sunt periculoase, spun specialiştii, şi pot cauza decese. Evoluţia unei infecţii cauzate de o astfel de bacterie depinde de nivelul de imunitate al celui afectat. În plus, sunt anumite categorii de pacienţi care sunt mult mai expuse riscului.

În cele ce urmează am prezentat o statistică pe fiecare spital în parte, raportată la număr de infecţii spitaliceşti, la tipul acestora sau al bacteriei care le-a cauzat. Informaţiile sunt urmate de explicaţii ale unui specialist în microbiologie, referitoare câteva dintre aceste bacterii, cele mai „populare”, la factorii de risc, la prevenţie, la ceea ce ar putea să se facă în spitale pentru dimunarea numărului de infecţii nosocomiale.

 

Spitalul Judeţean – cele mai multe şi mai variate infecţii, la Anestezie şi Terapie Intensivă

La Spitalul Judeţean din Timişoara au fost raportate, în anul 2015, 964 de cazuri de infecţii intraspitaliceşti. În 2016, numărul acestora a crescut la 1215. Pe 2017 mi-au fost comunicate doar pe primele patru luni, perioadă în care s-au înregistrat 221de infecţii intraspitaliceşti.

Spitalul Judeţean are o statistică raportată la tipul de infecţii. Astfel, şi în 2015, şi în 2016, cele mai multe, aproape o treime, au fost pneumoniile nosocomiale, urmate de infecţiile de ţesut sangvin, în 2015, şi de bacteriemii, în 2016.

În perioada analizată, pe lângă pneumonii nosocomiale, bacteriemii şi infecţii de ţesut sangvin, la acest spital au fost înregistrate infecţii urinare, infecţii de plagă operatorie profundă, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor, infecţii postoperatorii, infecţii ale tractului urinar, infecţii ale ochiului, urechii, faringelui şi cavităţii bucale, infecţii ale sistemului gastrointestinal, infecţii de plagă operatorie, infecţii ale tractulului reproducător, infecţii la nivelul sistemului cardiovascular, ale sistemului nervos central, infecţii osoase şi articulare şi infecţii sistemice.

Secţiile în care s-au înregistrat cele mai multe şi mai variate infecţii sunt cele de Anestezie şi Terapie Intensivă de la Casa Austria şi de la Spitalul Judeţean, urmate de secţia Politraumatologie, de secţiile Neurologie I şi II, de Neurochirurgie şi de Ortopedie I şi II.

Potrivit statisticilor transmise de Spitalul Judeţean, situaţia a stat în felul următor:

Anul 2015 – 964 de cazuri

Pneumonii nosocomiale înregistrate în: Secţiile Anestezie şi Terapie Intensivă a spitalului şi a Casei Austria şi la Maternitatea Bega – Secţia Neonatologie şi la Secţia Neurochirurgie a spitalului.

Infecţii de ţesut sangvin înregistrate în: Secţia ATI a spitalului, Secţia ATI a Casei Austria, la Neurochirurgie, Neurologie I şi II, Urologie şi Politraumatologie, iar la Clinica Bega, la Secţia Neonatologie.

Infecţii urinare înregistrate în secţiile ATI a spitalului şi a Casei Austria, la Chirurgie Vasculară, Chirurgie III, Neurochirurgie, Urologie, Neurologie I şi II, Ortopedie I şi II, Terapie Intensivă Coronarieni, iar la Clinica Bega, la secţia Neonatologie.

Infecţii de plagă operatorie profundă, în Secţiile Chirurgie Vasculară, ATI, Ortopedie I şi II, Politraumatologie, Urologie, Neurologie I, Casa Austria – Secţia ATI şi Clinica Bega – Secţiile Obstetrică-Ginecologie I şi II.

Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi subcutanate, în secţiile ATI, Neurologie II, Chirurgie III şi Casa Austria – Secţia ATI.

Infecţii postoperatorii, în la Politraumatologie, Ortopedie I şi ATI.

Infecţii ale tractului urinar, în secţiile ATI, Nefrologie, Chirurgie I, II şi III, Ortopedie I- ATI, Ortopedie II, Ortopedie II – ATI, Neurologie I, Neurologie II, Neurochirurgie, Dializă şi Chirurgie Vasculară, Nutriţie, Urologie, Politraumatologie, Gastroenterologie, Terapie Intensivă Coronarieni, Ortopedie I, iar la Clinica Bega, la Pediatrie şi la Obstetrică-Ginecologie I.

Infecţii ale ochiului, urechii, faringelui şi cavităţii bucale, în: Casa Austria – Secţia ATI şi Clinica Bega, Neonatologie.

Infecţii de plagă operatorie superficială, în secţia ATI a spitalului.

Infecţii sistemice, la Casa Austria – ATI.

 

Anul 2016 – 1215 cazuri

Pneumonii nosocomiale înregistrate în: secţiile ATI de la spital şi Casa Austria, Neurochirurgie şi Chirurgie plastică.

Bacteriemie, la ATI a spitalului şi a Casei Austria, la Chirurgie Plastică, Chirurgie Vasculară, Neurologie I şi II, Nutriţie, Ortopedie I, Urologie, Neurochirurgie şi Politraumatologie.

Infecţii ale tractului urinar, la Casa Austria- Secţia ATI şi în secţiile Neurologie I şi II, ATI, Neurochirurgie, Nutriţie, Ortopedie I şi II, Urologie, Politraumatologie, Chirurgie Vasculară, Chirurgie III şi Gastroenterologie.

Infecţii ale sistemului gastrointestinal, în secţiile ATI, Ortopedie II – ATI, Cardiologie, Dializă, Chirurgie plastică,  Neurochirurgie, Neurologie I, Nefrologie, Nutriţie, Ortopedie I şi II, Neurologie II, Politraumatologie, Gastroenterologie, Chirurgie Vasculară, Chirurgie I şi III, Terapie Intensivă Coronarieni şi la Clinica Bega – Secţiile Obstetrică-Ginecologie I şi II.

Infecţii la nivelul intervenţiei chirurgicale, în secţiile Urologie, Politraumatologie, Neurochirurgie, Chirurgie I şi II, Ortopedie II, Chirurgie Vasculară, Ortopedie II – ATI, Chirurgie plastică, Casa Austria-ATI şi la Clinica Bega – Obstetrică-Ginecologie I.

Infecţii ale tegumentului sau ale ţesuturilor moi, în secţiile ATI ale spitalului şi Casei Austria, la Chirurgie Plastică, Neurologie II, Ortopedie I şi II şi Politraumatologie.

Infecţii neonatale, în secţia Neonatologie a Clinicii Bega.

Infecţii ale tractulului reproducător, în Clinica Bega, Obstetrică-Ginecologie II.

Infecţii ale tractului respirator inferior, în secţiile ATI, Neurologie I şi la secţia Neonatologie a Clinicii Bega.

Infecţii asociate unui cateter, în secţia Nefrologie şi la Casa Austria- ATI.

Infecţii la nivelului sistemului cardiovascular, în secţiile ATI din spital şi din Casa Austria.

Infecţii ale sistemului nervos central, în secţia ATI.

Infecţii osoase şi articulare, în secţiile ATI din spital şi din Casa Austria.

 

Anul 2017, primul trimestru – 221 de cazuri

Pneumonii, în secţiile ATI din spital şi Casa Austria, şi în secţiile Politraumatologie, Neurologie I şi II şi Gastroenterologie.

Bacteriemie, în secţiile ATI din spital şi Casa Austria şi la Neurologie II.

Infecţii ale tractului urinar, în secţiile Neurologie II, ATI şi Chirurgie Plastică.

Infecţii ale sistemului gastrointestinal, în secţiile ATI, Chirurgie II şi III, Urologie, Gastroenterologie, Nefrologie I şi II, Dializă, Chirurgie Plastică, Chirurgie I, Chirurgie Vasculară, Neurochirurgie, Nutriţie, Ortopedie I, Politraumatologie, Terapie Intensivă Coronarieni şi Casa Austria – ATI.

Infecţii la nivelul intervenţiei chirurgicale, în secţiile ATI a spitalului şi Casei Austria, Chirurgie Vasculară, Ortopedie II, Politraumatologie şi Chirurgie Plastică.

Infecţii ale tegumentului sau ale ţesuturilor moi, în secţiile Neurologie, Chirurgie Plastică şi ATI a Casei Austria.

Infecţii la nivelul ochiului, urechii, nasului, faringelui sau cavităţii bucale, la Casa Austria – ATI.

Infecţii neonatale, în secţia Neonatologie a Clinicii Bega.

Infecţii ale tractului respirator inferior, la secţiile ATI din spital şi din Casa Austria.

Infecţii asociate unui cateter, la secţiile ATI  din spital şi Casa Austria, Dializă şi Neurologie II.

Infecţii ale sistemului nervos central (meningită sau ventriculită), la secţia Politraumatologie.

 

La Spitalul Municipal, cele mai multe infecţii, cu Clostridium difficile

La Spitalul Municipal din Timişoara, la nivelul anului 2015 au fost raportate 166 de cazuri de infecţii nosocomiale, în 2016 – 268, iar în primele zece luni ale anului 2017 – 238 de cazuri.

Spre deosebire de Spitalul Judeţean, aici raportarea s-a făcut în funcţie de tipul bacteriei care a generat infecţia. Astfel, în ultimii doi ani, majoritatea au fost cauzate de bacteria Clostridium difficile. Au fost secţii în care nu a existat niciun an în care să nu se fi raportat o infecţie intrapitalicească, aceasta fiind situaţia la Anestezie şi Terapie Intensivă 1, la Chirurgie Generală, Chirurgie Maxilo-Facială, Chirurgie Toracică, Gastroenterologie, Hematologie, Medicină Internă, Radioterapie, iar la Spitalul „Odobescu”, la secţiile Neonatologie şi Obstetrică 1 şi 3.

În anul 2015, infecţiile au fost înregistrate pe secţiile ATI I, Chirurgie Generală, Chirurgie Maxilo-Facială, Chirurgie Oncologică, Chirurgie Toracică, Gastroenterologie, Hematologie, Medicină Internă, ORL, Radioterapie şi la Spitalul „Odobescu”- secţiile Neonatologie, Obstetrică I, II, III şi IV.

Cele mai numeroase infecţii au fost provocate, în acel an, de Klebsiella pn (39 de cazuri), Stafilococul auriu (26 de cazuri), E.coli (20), Klebsiella sp (19) şi Acinetobacter baumanii (15).

În anul 2016, infecţii nosocomiale au fost înregistrate pe secţiile ATI I şi II, Balneofizioterapie, Chirurgie Generală, Chirurgie Maxilo-Facială, Chirurgie Oncologică, Chirurgie Toracică, Chimioterapie, Gastroenterologie, Hematologie, Medicină Internă, ORL, Radioterapie, iar la Spitalul „Odobescu”, pe secţiile Neonatologie, Obstetrică I, II, III şi IV şi Ginecologie I, II şi III.

Majoritatea au fost cauzate de Clostridium difficile (51 de cazuri), E.coli 34), Acinetobacter baumanii (32), Klebsiella pn (30) şi Pseudomonas aeruginosa (26).

În primele zece luni ale anului 2017, infecţii nosocomiale au fost înregistrate pe secţiile Anestezie şi Terapie Intensivă, Cardiologie, Chirurgie Generală, Chirurgie Maxilo-Facială, Chirurgie Toracică, Chimioterapie, Dermato-Venerologie, Gastroenterologie, Hematologie, Medicină Internă, Oftalmologie, ORL, Radioterapie, iar la Spitalul „Odobescu”, pe secţiile Neonatologie, Obstetrică I, III şi IV şi Ginecologie II şi IV.

În această perioadă, cele mai multe infecţii au provenit de la Clostridium difficile (56 de cazuri), Acinetobacter baumanii (37 de cazuri), E.coli (33), Klebsiella pn (26) şi Klebsiella sp (14).

 

Puţine cazuri de infecţii raportate la Spitalul de Boli Infecţioase

La Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş”, au fost raportate, în 2015, 19 cazuri de infecţii nosocomiale, în 2016, 42 de cazuri, iar în primele două luni ale lui 2017, 11 cazuri.

În anul 2015, infecţiile au fost pe secţiile Boli Infecţioase 2, Chirurgie Toracică şi Pneumologie 2. Cele mai multe au fost cauzate de Pseudomonas Aeruginosa (6), de Clostridium difficile şi de Stafilococul epidermis şi în varianta MRSE (Methicilin resistant Staphylococcus epidermidis), câte 2, respectiv 3 cazuri.

În anul 2016, infecţii au fost înregistrate pe secţiile Boli Infecţioase 1, Boli Infecţioase 2, Chirurgie Toracică, Pneumologie 1, Pneumologie 2. Majoritatea au fost cauzate de Clostridium difficile (24), apoi de Virusul rujeolic (11 cazuri), de Stafilococul epidermis (3) şi de Adenovirus (2).

În anul 2017, infecţii au fost înregistrate pe secţiile Boli Infecţioase 1, Pneumologie 1 şi Pneumologie 2, toate cele raportate, 11, fiind cauzate de bacteria Clostridium difficile.

 

Un maxim de 42 de infecţii pe an, la Institutul de Boli Cardiovasculare

La Institutul de Boli Cardiovasculare, în 2015, numărul oficial aportat al infecţiilor instraspitaliceşti a fost de 39, acestea fiind înregistrate pe secţia Chirurgie Cardiacă şi ATI, „predominând IAAM de plagă chirurgicală”, cu preponderenţă cele cauzate de  Stafilococi. Oficialii spitalului nu comunică, însă, ce tip de germeni au înregistrat. 

În 2016, numărul infecţiilor raportat a fost de 42 de cazuri, pe aceleaşi secţii, respectiv Chirurgie Cardiacă şi ATI, dar şi la Cardiologie, germenul predominant fiind Stafilococul spp. În acelaşi an, spun oficialii spitalului, au fost raportate, în premieră, şi cinci cazuri de varicelă la personalul medical care intrase în contact cu un pacient diagnosticat cu Zona Zoster, sosit în urgenţă, la Cardiologie.

Pe 2017, în decembrie raportarea era făcută, conform reprezentanţilor spitalului, doar pe primul semestru al anului, perioadă în care au fost înregistrate 28 de cazuri de infecţii, predominante fiind cele cauzate de Stafilococ şi Enterobacter.

 

Ani cu patru cazuri de infecţii raportate, la Spitalul de Copii

Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Louis Ţurcanu”, pe 2015 au fost raportate doar 4 cazuri de infecţii intraspitaliceşti, în secţiile ATI şi Oncohematologie, cauzate de Acinetobacter baumanii, Candida albicans, Klebsiella pn. şi Varicelă.

În 2016, numărul acestora ajunsese la 60, fiind înregistrate pe secţiile ATI, Pediatrie, Oncohematologie, Prematuri şi Nou-născuţi, Chirurgie, Pneumoftiziologie şi Urgenţe. Majoritatea au fost cauzate de Rujeolă (16 cazuri), Klebsiella (9), Pseudomonas (16) şi câte cinci cazuri de infecţii cu Acinetobacter baumanii, Proteus mirabilis şi Stafilococul epidermis.

În primele zece luni din 2017 numărul infecţiilor intraspitaliceşti a fost de 96, fiind înregistrate în secţiile ATI, Pediatrie, Oncohematologie, Prematuri şi Nou-născuţi, Chirurgie şi Pneumoftiziologie. Cele mai multe, 33, au fost cauzate de virusul rujeolic, apoi de Pseudomonas aeruginosa (21), E.coli (10), Klebsiella pn. (8) şi Klebsiella (6).

 

Bacteriile cele mai frecvente în spitalele din Timişoara

Majoritatea infecţiilor intraspitaliceşti au fost cauzate, în spitalele din Timişoara, de Stafilococi (fie auriu, fie epidermis), E.coli, Klebsiella (în varianta pn. şi sp.), Acinetobacter baumanii, Pseudomonas (în variantă simplă sau aeruginosa) şi Clostridium difficile.

Monica Licker, profesor universitar dr. la Departamentul de Microbiologie al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara, reprezentant al Societăţii Române de Microbiologie în International Federation of Infection Control şi European Network to Promote infection Prevention for Patient Safety, face o descriere succintă a acestor tipuri de bacterii despre care spune că pot cauza, fiecare, mai multe boli, că toate au rezistenţă sporită la antibiotice şi fiecare poate avea efect letal.

Stafilococul auriu. Face parte din flora normală a tegumentelor şi mucoaselor. Este o bacterie care contaminează în special infecţiile de plagă, iar după cateterizare, poate degenera în bacteriemii ori septicemii. „Tulpinile MRSA (Methicilin Resistant Staphylococcus Aureus) sunt cele mai periculoase, fiind cele mai rezistente la antibiotice. Rezistenţa la meticilină, un antibiotic din clasa beta-lactaminelor, semnifică rezistenţa la toate antibioticele din clasa beta-lactamine (penicilină, oxacilină, cefalosporine etc.) şi, în plus, poate asocia rezistenţa şi la alte clase de antibiotic”, explică Monica Licker. Adăugând că tulpinile de Stafilococ auriu, mai ales cele de MRSA (Methicilin resistant Staphylococcus aureus), pot fi transmise fie de la personalul medical, fie pot proveni din flora proprie a pacientului.

Stafilococul epidermis. Este înrudit cu cel auriu, dar mai e mai puţin periculos, reprezentând, de obicei, flora normală de pe tegumente. „Pot fi şi tulpini rezistente (MRSE: Methicilin Resistant Staphylococcus Epidermidis). Se iau în considerare doar când sunt izolate din produse în mod normal sterile, de exemplu, din sânge”, adaugă Monica Licker.

E.coli. Este denumirea populară a bacteriei Escherichia Coli, care provine din flora normală a intestinului pacientului sau din mediul de spital. La fel ca în cazul Stafilococului auriu, tulpinile BLSE (secretoare de beta lactamase cu spectru extins) sunt periculoase, fiind rezistente la toate antibioticele din clasa beta-lactamine (peniciline, cefalosporine etc.) şi, în plus, pot asocia rezistenţă şi la alte clase de antibiotice, atrage atenţia specialistul în microbiologie. Aşa cum Stafilococul meticilino-rezistent este un marker de rezistenţă în rândul bacteriilor gram pozitive, mai spune Monica Licker, aşa, tulpinile carbapenem-rezistente reprezintă cel mai înalt nivel de rezistenţă în rândul celor gram negative, categorie în care intră E.coli, Klebsiella, bacteriile intestinale, cele care aparţin familiei enterobacteriilor, Acinetobacter şi Pseudomonas.

Klebsiella. Apare cu menţiunea sp., atunci când nu este identificată specia, adică Klebsiella specie, sau cu menţiunea pn., când e vorba despre Klabsiella pneumoniae. Este o bacterie ce provine din flora normală a intestinului pacientului sau din mediul spitalicesc. Şi aceasta este rezistentă la toate antibioticele din clasa beta-lactamine şi, în plus, poate asocia rezistenţă şi la alte clase de antibiotice, afirmă Monica Licker.

Aceasta mai spune că şi E.coli, şi Klebsiella pot da o varietate foarte mare de boli, începând de la infecţii urinare, până la infecţii de plagă şi septicemii. Iar pacienţilor din ATI, ventilaţi artificial, le pot cauza bronhopneumonii.

Acinetobacter baumanii. Sunt tulpini cu rezistenţa naturală crescută la antibiotice, care provin de obicei din mediul de spital, din medii umede (ventilatoare, aspiratoare etc.). „Semnifică rezistenţă la toate antibioticele din clasa beta-lactamine şi, în plus, poate asocia rezistenţă şi la alte clase de antibiotic”, explică Monica Licker.

Pseudomonas. Când nu este identificată specia, vorbim despre Pseudomonas sp. (adică Pseudomonas specie), în celălalt caz fiind vorba despre specia aeruginosa, explică specialistul în microbiologie. Şi în acest caz e vorba despre tulpini cu rezistenţa naturală crescută la antibiotice, care provin în general din mediul de spital şi din medii umede (ventilatoare, aspiratoare etc…) şi care pot asocia rezistenţă şi la alte clase de antibiotic.

Monica Licker mai spune că atât Acinetobacter, cât şi Pseudomonas cauzează – la fel ca toţi gram negativii – plăgi, bronhopneumonii, infecţii urinare şi chiar septicemii. Spre deosebire de enterobacterii, acestea se caracterizează printr-o rezistenţă naturală foarte ridicată la antibiotice.

Clostridium difficile. Este o bacterie care face parte din flora intestinală, dar poate proveni şi din mediul spitalicesc, transmisă prin materii fecale, pe calea mâinilor murdare, prin contaminare de la un alt pacient sau de la personalul medical. Această bacterie cauzează boli gastroenterale.

 

Fiecare infecţie implică un risc de mortalitate

Toate aceste bacterii prezintă risc de mortalitate, mai spune Monica Licker. Explicând că, dacă microorganismul este mai virulent, adică are enzime sau toxine,  este mai rezistent şi atunci presupune un risc mai crescut de mortalitate. O vulnerabilitate crescută în faţa acestor bacterii o au pacienţii cu imunitatea scăzută, cei bolnavi de cancer, de leucemie, diabeticii, transplantaţii, pacienţii aflaţi după intervenţii chirurgicale laborioase, cu spitalizare prelungită, ori cei internaţi în secţii de terapie intensivă.

Rezistenţa bacteriilor este, pe de o parte, una naturală, „pe care tulpina bacteriană o moşteneşte genetic – aşa cum moştenim noi caracterele genetice”. La aceasta se adaugă rezistenţa dobândită, cauzată de consumul mare de antibiotice, pe care le ingerăm fie din hrană, din carnea animalelor tratate cu antiobiotice, fie le consumăm în urma recomandărilor medicilor de familie („care, de multe ori, le recomandă fără să facă un examen bacteriologic, o urocultură”) sau ca automedicaţie, mai spune Monica Licker. Adăugând că cel mai mare consum de antibiotice se înregistrează în spitale..

 

Factori de risc

De obicei, factorii care declanşează aceste infecţii spitaliceşti sunt spitalizarea prelungită, internarea în secţii de terapie intensivă sau cu profil chirurgical, tratamentele îndelungate cu antibiotice, chimioterapia, intervenţiile chirurgicale laborioase, manevrele diagnostice şi terapeutice, care favorizează pătrunderea de germeni în organism – spre exemplu, cateterele venoase, urinare, sondele, ventilatoarele sau aspiratoare.

 

Modalităţi de prevenţie

Pentru prevenirea infecţiilor, mai spune prof. univ. dr. Licker, este nevoie de o igienă corectă a mâinilor personalului medical, de izolarea pacienţilor infectaţi cu germeni rezistenţi sau germeni care se transmit cu uşurinţă, de respectarea măsurilor de dezinfecţie şi de o politică corectă de antibioterapie din partea spitalului. Tot pentru prevenire, pacienţii, la rândul lor, trebuie să evite automedicaţia şi abuzul de antibiotice. De  asemenea, este recomandată atenţie la vizitele aparţinătorilor şi la respectarea regulilor de igienă în spital.

Despre eradicarea lor, însă, nu se poate vorbi, declară specialistul în microbiologie, dar le poate fi scăzută prevalenţa, prin mai multe măsuri: mai multe investiţii, mai mult personal, printr-o mai bună politică de antibiotice şi printr-un management mai bun în spitale. În general, atrage atenţia Monica Licker, chiar dacă spitalul este igienizat, dacă mobilierul este schimbat, pot rămâne şi alte surse de infecţii de tipul instalaţiilor sanitare şi de climatizare, care trebuie verificate şi înlocuite periodic.

Aceasta mai spune că nu se poate afla cu exactitate de unde provine bacteria decât s-ar face teste suplimentare, care să indice înrudirea dintre tulpini, dar „la noi în spitale nu se fac uzual astfel de teste pentru că sunt costisitoare. S-ar putea face pe proiecte de cercetare.”

Fiecare spital, fiecare secţie, adaugă ea, are un specific aparte, reprezentând un ambient care cuprinde bacterii, patologie specifică, antibiotice utilizate, care interacţionează între ele. „De aceea, Laboratorul de microbiologie trebuie să ajute clinicianul. Pe baza citirii interpretative a antibiogramelor, clinicianului i se raportează fenotipul de rezistenţă: adică, i se spune «bacteria asta are rezistenţă la beta-lactamine, la aminoglicozide sau la alte clase de antibiotice», pentru ca acesta să ştie cum să-şi trateze pacientul; ţinând cont de fenotipurile de pe secţia respectivă, medicul clinician poate iniţia tratamentul până la venirea antibiogramei.”

 

Incidenţa infecţiilor intraspitaliceşti

Monica Licker afirmă că există o variaţie foarte mare a incidenţei infecţiilor intraspitaliceşti în Europa. Ţările nordice au valorile cele mai bune, adică cele mai mici, pentru că acolo se investeşte în prevenţie: „În Olanda, de exemplu – unde am făcut nişte stagii de pregătire –, dacă era depistat un stafilococ MRSA, în indiferent ce secţie, se făcea screening tuturor pacienţilor, medicilor, îngrijitorilor, femeilor de serviciu, portarilor, tuturor celor care au intrat în contact cu pacientul respectiv. Apoi se izola sursa, chiar şi şef de secţie să fi fost, şi se trata.” Pragul cel mai de sus îl ating ţările din estul şi din centrul Europei, unde se înregistrează cele mai multe infecţii intraspitaliceşti.

Aceasta mai spune că şi pe secţii există diferenţe ale incidenţei: cea mai mare este pe secţiile de Anestezie şi Terapie Intensivă, la secţiile de arşi, la Urologie şi, în general, pe secţiile cu profil chirurgical.

Cifrele care indică numărul infecţiilor intraspitaliceşti nu reflectă, în cazul tuturor spitalelor, realitatea, mai ales acolo unde sunt raportate cifre mici. Şi asta pentru că, mai spune Monica Licker, „mulţi nu raportează din cauza mai multor motive: din prea multă birocraţie, pe motiv de citare la şedinţa de consiliu director că „uite, secţia x are cele mai multe nosocomiale” sau pe motiv că unii consideră aceste situaţii drept un handicap.”

 

Update: După publicarea articolului, Institutul de Boli Cardiovasculare a trimis statistica pe întreg anul 2017, perioadă în care s-au întregistrat 46 de cazuri de infecţii nosocomiale, cele mai multe fiind infecţii postoperatorii de plagă chirurgicală. Majoritatea, 40 de cazuri, au fost pe secţia Chirurgie Cardiovasculată, iar celelalte şase, la Cardiologie.

Cele mai multe infecţii au fost cauzate de Stafilococul epidermis meticilino-rezistent (17 cazuri), urmate de cele provocate de Klebsiella pneumoniae (9 cazuri) şi de Pseudomona aeruginosa (7 cazuri). Au mai fost câte un caz sau două de infecţii provocate de E.coli, Stafilococul cohnii meticilino-rezistent, Clostridium difficile, Serratia marcescens, Enterobacter cloacae, Proteus şi Citrobacter.

---

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News

---