Mass-media și social-media au adâncit falia Brexit


brandusa armancaComentariile din mediul virtual la articolul meu „Ce rol a jucat presa britanică în piesa Brexit” au conturat o vie dispută.

 

Pe tonuri polemice, a apărut pe forum ideea că influența media și votul insuficient informat fac parte din discursul de stânga și n-ar avea o bază factuală, iar trendul indicat de Google, imediat după vot, nu ar fi relevant. Totuși, a doua zi după referendum, în Top 10 al căutărilor cel puțin cinci poziții arată preocupări legate de consecințe și petiții, iar pe poziția a doua este căutarea cursului liră-euro, pe fondul instabilității create de Brexit.

Continui să cred că votul a fost în mai mare măsură emoțional decât rațional, iar felul cum s-au poziționat politicienii, mass-media și rețelele sociale a stimulat votul negativ împotriva Uniunii Europene. Studiul publicat la trei zile după referendum de un grup de cercetători media de la Loughborough University sprijină această convingere. Cel de-al cincilea raport al studiului, Reflectarea media a referendumului asupra Uniunii Europene, a urmărit desfășurarea campaniei, reflectarea implicațiilor economice ale ieșirii din UE și temele imigrației, în publicații ca The Guardian, The Times, Daily Telegraph, Financial Times, Daily Mail, Daily Express, Daily Mirror, The Sun, Star și în știrile de televiziune de pe Channel 4, Channel 5, BBC1, ITV1, Sky News.Una dintre concluziile raportului referitor la perioada 6 mai-27 iunie este că anumite subiecte neglijate în campanie, ca influența asupra taxelor a apartenenței la UE sau Tratatul de la Lisabona, au devenit subit importante după vot. Campania a fost dominată de personajele-cheie ale Partidului Conservator care, divizat în interior între In și Out, între David Cameron și Boris Johnson, a determinat decisiv rezultatul referendumului. Contribuția UKIP a fost semnificativă prin „zgomotele” privilegiate de presa favorabilă Brexit, în detrimentul unor informații prudente. Vocea experților a fost aproape inexistentă mediatic (4,7% la televiziune față de 29% Partidul Conservator), dar și mai palidă a fost prezența în mass-media a organizațiilor europene, de numai 0.7%. Decalajul dintre presa tipărită care a susținut Brexit față de presa pro-Remain a crescut în ultimele zile ale campaniei: 80,5% față de 19,5% după tirajul și circulația publicațiilor. Statistic, conform procentajelor, presa a fost frecvent părtinitoare, fie prin omisiune, fie prin stabilirea agendei după preferințe ideologice. Televiziunile au fost mai echilibrate în știri, dar tema imigranților și a refugiaților care dau năvală a fost proeminentă, ocupând locul trei în tabelul celor mai des abordate subiecte, chiar și după suspendarea campaniei ca urmare a uciderii parlamentarei Jo Cox.

Studiile despre influența mass-media asupra electoratului converg în observația că, în ultimii ani, a crescut rolul emoției în modelarea percepției publice. Rețelele sociale au accentuat natura subiectivă a opțiunilor politice. De exemplu, Twitter, această „hidră cu multe capete”, cum a numit-o Nic Newman, de la Reuters Institute, fiindcă operează pe sute de interfețe și aplicații față de Facebook, rezumat la seturi de adrese pe Internet, a favorizat înclinarea balanței spre „Brexit”. Jason Smith, director executiv la Blurrt, agenția de monitorizare a referendumului,a declarat că „noi măsurăm și emoțiile pe care le exprimă oamenii. Ceea ce e frapant acum este spiritul negativ exprimat, în termeni de frică și furie”.Și BBC s-a arătat interesată să evalueze efectul mass-media în referendumul care a tulburat apele nu doar în Marea Britanie ci în întreaga lume. Jurnaliștii i-au întrebat pe experții media cum poate presa tipărită să-și exercite puterea asupra votanților, fiind drastic ciuntită ca voce în era Internetului. „Ziarele mai au o influență directă asupra audienței, precum și în stabilirea agendei altor tipuri de media, mai ales în audiovizual, dar au și un efect asupra factorilor de decizie și a politicienilor înșiși”, crede dr. Mike Berry, de la Cardiff University.

Totuși, viteza reacțiilor în rețelele sociale le conferă acestora o anumită pregnanță în ridicarea temperaturii dezbaterii, prin rostogolirea celor mai stringente sau stridente opinii și informații. Nici nu mai e nevoie ca jurnaliștii și editorii să inventeze titluri hiperbolice pentru a crea senzație, o fac direct politicienii prin declarațiile lor fistichii, consideră jurnalistul Mario Basini, citat de BBC, arătând cu degetul spre falia vizibilă dintre electorat și oamenii politici.


Articol publicat şi în Revista 22.


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.