Ionesco şi noii rinoceri

În plină rinocerită, un omagiu celui care a văzut cum se naște şi cum şi cum se răspândeşte molimă. Eugen Ionescu s-a născut la Slatina pe 26 noiembrie 1909. A publicat prima sa carte în 1934. Titlul era iconoclast şi eliberator: Nu. În Franța a devenit Eugène Ionesco, genial dramaturg al absurdului. Nu poți înțelege Largo desolato, de Havel, dacă n-aţi citit şi/sau văzut La cantatrice chauve a lui Ionesco.

Am fost şi suntem cu toții constrânşi să învăţăm “englezeşte fără profesor”. Automatisme, stereotipii, repetiții mecanice, paralogisme, sofisme. La fel, Leş Rhinoceros esta parabola esențială a îndobitocirii, a convertirii oamenilor în turma, a extincţiei ființei autonome şi a funestei tentații a înregimentărilor fanatice.

Negândirea de grup este premisa negării dreptului la viaţă al Celuilalt. Aceasta negândire este ceea ce Hannah Arendt a numit thoughtlessness. Logicianul lui Ionesco vorbește precum profesorul de logică Nae Ionescu, maleficul vrăjitor Cipolla de la Universitatea din București în deliranţii ani ’30. Salvarea gândirii şi a limbajului devin astfel condiţii pentru respiraţie. Condiții ale unui umanism care refuză să îngenuncheze.

Scriu aceste rânduri şi-mi este imposibil să nu mă gândesc la neorinocerita prin care trecem. Din nou, antisemitism, rasism, xenofobie. Din nou, populism stradal, gălăgios, mahalagesc şi găunos. Din nou, dispreț pentru victimele terorismului. Din nou, tiranofile explicită, insolentă, grobiană. Ce este AUR dacă nu parte a sindromului descris aici? Ce este seculegionarismul?

Mai mult decât oricând, avem nevoie de Ionesco, nu de naeionesti. De Lovinescu (Eugen şi Monica), nu de Ilie Bădescu. De sincronism european, nu de protocronism dughinist.

Articol publicat şi în Contributors.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News