Importanța vieţii în adevăr

Virgil Ierunca. Foto Louis Monier
Astăzi este 16 august, ziua când s-a născut Virgil Ierunca. Era în 1920, într-un sat din Regatul României. Împreună, într-un efort care a durat decenii, Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu ne-au demonstrat importanța vieţii în adevăr.
S-au făcut presiuni înfiorătoare pentru a-i amuţi. Distrugerea emisiunilor de la Paris – Teze şi antiteze, Povestea vorbei, Antologia rușinii – ale postului de radio Europa Liberă era un obiectiv prioritar al Securităţii. Aceste emisiuni erau un vademecum etic şi estetic. Atacurile imunde ale protocroniştilor de la Săptămână, Flacăra şi Luceafărul au fost acompaniate de agresiuni fizice. Generalul Iulian Vlad şi colonelul Ilie Merce coordonau acţiunile din ţară. Generalul Aristotel Stamatoiu, pe cele din exterior.
Cuplul parizian întruchipa nemesisul dictatorului. Pe unde scurte era afirmată o tablă de valori la antipodul celei impuse de regim. Erau identificate abdicările, dezertările, îngenuncherile. Se stabilea, credibil şi convingător, o contraierarhie. A fost una din particularităţile comunismului din România această fixaţie pe impactul emisiunilor culturale de la Paris ale Europei Libere. Nu era una accidentală. Puterea răspundea unei contraputeri. Securitatea Statului în lupta cu un microfon. Dar, cum spunea Monica Lovinescu, ce microfon!
Am avut cinstea şi şansa să-i cunosc şi să le fiu prieten. Le sunt şi astăzi, cu aceeaşi fierbinte iubire şi cu aceeaşi neclintită admiraţie. Claritate morală înseamnă lupta cu igrasia sufletelor. Ei au purtat exemplar această luptă. Ne revine nouă, urmaşilor, să nu nu cedăm. Este ceea ce E. Lovinescu numea “eternă goană a torţei”. Trebuie să ţinem piept încercărilor de a reabilita idei şi simboluri care s-au dovedit nefaste. Între acestea, teoriile unui specific naţional definit etnoreligios, drept pasiune, extaz şi liturghie, la antipodul liberalismului civic şi al modernităţii.
Au trecut peste trei decenii de la seara de neuitat petrecută cu ei la Bucureşti. Pompierismul patriotard, şovin, xenofob, anacronic şi autarhic continuă să polueze şi să înjosească spaţiul public. Am fost înfrânţi? Nu cred. Centenarul Monica Lovinescu a probat dorinţa multora din generaţiile mai tinere de a recupera memoria şi de a cultiva postmemoria. De a trăi în adevăr. În pofida axei dictatorilor, spiritul vremii este fundamental democratic. Dar democraţia trebuie apărată de rinocerii de ieri şi de azi. De neocomunişti, neofascişti, seculegionari, neotradiționaliști, paleo şi neopopuliști. În agora e lumina. În peşteră e beznă.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News








