Doamna Hoxha şi tragedia Albaniei: socialismul paria

Pentru a înţelege destinul intelectual al lui Ismail Kadare (28 ianuarie 1936 – 1 iulie 2024), îmi pare esenţial să cunoaştem contorsionata şi însângerata istorie a stalinismului albanez, versiune sui generis a comunismului balcanic. Iată un text în care vorbesc despre Kadare şi romanul său, Succesorul.

 

Cum ar fi fost dacă Elena Ceauşescu şi-ar fi scris memoriile? Ne putem închipui ce-ar fi avut de spus despre “meritele eterne” ale lui Nicolae, despre diverşii complotişti, intriganţi şi trădători, despre “spionii” infiltraţi în structurile supreme. N-a mai apucat să o facă, graţie deciziei lui Ion Iliescu de a o lichida în urma ultimului proces stalinist din Europa de Est.

În Albania, văduva lui Enver nu tace. Se răsteşte, acuză, vociferează, incriminează. A scăpat din arest la domiciliu, se răzbună acum rescriind, mistificând, măsluind cu tupeu bolşevic istoria.  Fosta directoare a Institutului de Istorie a partidului este nu doar mitomană, ci şi grafomană.  Domnia soţului ei sociopat trebuie să apară ca o perioadă de înflorire a naţiunii albaneze. Pentru Nexmije, victimele (zeci, sute de mii) erau criminali ce-şi meritau soarta. Socialismul de tip bunker era calea spre paradis.

A trecut, din păcate, prea puţin comentată o carte excepţională apărută, în traducere românească, la Humanitas. Este vorba de Sinistra doamnă, de Fahri Balliu. Un autor (romancier, eseist, jurnalist) care merită deplinul nostru respect. Editor al săptămânalului de înaltă clasă 55. Iată un link la o remarcabilă recenzie semnată de Bogdan Cristian Iacob apărută în revista clujeană Apostrof. Ne ocupăm de lucruri perisabile, ne pierdem vremea cu polemici deşarte, dar trecem prea adeseori cu nepăsare pe lângă temele într-adevăr importante. Istoricul Andrei Pippidi a scris cândva un eseu excepţional despre enverism. Similitudinile dintre stalinismul naţional al lui Ceauşescu şi cel al lui Hoxha se cer analizate în detaliu. Cred că merită să reluăm discuţia în jurul conceptului lui Ken Jowitt legat de pariah socialism. Minuscule partide comuniste umilite de Comintern, lideri frustraţi şi ofensaţi de puterea hegemonică (URSS, Iugoslavia), complexe de inferioritate care aveau să explodeze în narcisista aroganţă a naţional-stalinismului.

Fiul lui Mehmet Shehu, numărul doi al regimului Hoxha, este azi un scriitor cunoscut. Arestat şi anchetat. Bashkim Shehu a supravieţuit epurării, a scăpat, a ajuns mai întâi la Budapesta, apoi la Barcelona. În 2001, m-a invitat la o conferinţă despre globalizare. A venit 11 septembrie, am anulat drumul. Am corespondat despre destinul revoluţionarilor de profesie prinşi în angrenajul infernal al stalinismului (arhitecţi ai sistemului deveniţi ei înşişi victime). Mehmet Shehu a luptat în Brigăzile Internaţionale. A fost cel mai apropiat colaborator al lui Enver, a stat alături de acesta în conflictele cu Tito, Hruşciov, Mao. A venit apoi ruptura, tot mai paranoici (dar există oare grade de paranoia?), Enver şi Nexmije l-au bănuit de conspiraţie. Rolul de succesor i-a revenit lui Ramiz Alia. Ismail Kadare a scris o carte zguduitoare despre sinuciderea (asasinarea?) lui Mehmet Shehu. E vorba de romanul Succesorul, apărut în româneşte la Polirom. În anii ’70, cu acordul (ori cu protecţia lui Hoxha), Kadare scrisese o carte despre “iarna singurătăţii noastre” (trad. franceză Le grand hiver), în care era vorba de sfidarea lui Enver din 1960 la adresa lui Hruşciov, de izolarea Albaniei după ruptura cu Moscova, despre faimoasele şedinţe când se explică membrilor de partid necesitatea afirmării tradiţiilor naţionale (ca şi în cazul “prelucrărilor” Declaraţiei din ’64).

Ceauşismul (născut din dejism) şi enverismul au fost ideologii similare, raţionalizări ale eforturilor de a conserva stalinismul prin desovietizare. Prima se referea la precursorul Burebista, cealaltă – la Skanderbeg.

 

Articol publicat şi pe blogul lui Vladimir Tismăneanu.

 

Recomandări de lectură: 


Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Un comentariu

  1. Mihai Teodoru spune:

    Vladimir Tismaneanu-nu e cazul unor polemici lipsite de continut despre Albania si Stalin.Dar consider ca e cazul cand se face exces de formulari alambicato-pietelor Obor si Mtache ca ar mai fi cazul sa se mai ia si cate o pauza( asa ca la orchestrele de suflatori can fiecare isi ia pauza refacerii respiratiei la un moment precis determinat,hotarat de dirijor.Pregatirea mea tehnica imi mai permite adesea ce doresc filosofii imbracandu-si exprimarea in cele mai ciudate feluri cu putinta ! V-as propune un experiment,dati textul publicat aici unui student anul ll la Filosofie sas in citeasca tare,in fata unui auditor mediu ca studii si apoi intrebati ce au inteles,poate atunci veti intelege si dv.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.