Deputatul AKM e doar în vacanţă de la partid


În viitor l-am putea găsi pe Cătălin Rădulescu, deputatul-mitralieră, prin vreo funcţie în stat sau măcar tot parlamentar. Probabil, doar fără AKM. În rest, aşa cum îl ştim, grobian şi indecent. Acum e doar într-o „vacanţă” pe care şi-a luat-o de la PSD.

 

La câteva zile după izbucnirea scandalului „Deputatul-mitralieră”, ieri, social-democratul Cătălin Rădulescu a anunțat că se autosuspendă din PSD, pe motiv că nu doreşte ca imaginea partidului și a președintelui acestuia să fie prejudiciate. Nu a lipsit autovictimizarea: „interpretarea dată cuvintelor și opiniilor mele a fost denaturată, pentru a-mi decredibiliza imaginea și activitatea politică.”

În plus, deputatul PSD declară că „orice anchetă privind declarațiile și opiniile politice ale unui parlamentar este ilegală și neconstituțională”. O afirmaţie care pare a fi preambul la o nouă invocare abuzivă, de către majoritatea parlamentară, a imunităţii parlamentare şi, deci, la blocarea unei anchetei penale. Pentru că Parchetul General s-a autosesizat, după declaraţiile lui Cătălin Rădulescu, cercetându-l pentru infracţiunea de tulburare a liniştii şi ordinii publice, iar la sesizarea Poliţiei Argeş, face cercetări şi cu privire la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Nu ar fi, deci, de mirare ca Parlamentul să invoce, din nou, în mod fals, imunitatea parlamentară – în mandatul trecut, abuzul de imunitate devenise o cutumă –, deşi a afirma public că deţii o mitralieră AKM, cu care ai tras la Revoluţie, pe care ai păstrat-o ca pe “o armă de panoplie” şi pe care eşti “pregătit” să o foloseşti „oricând”, nu se înscrie în sfera declaraţiilor şi opiniilor politice. La fel, nici afirmaţia că, „dacă vreodată mai vine cineva cu vreo idee să schimbe statul ăsta pentru care am luptat noi, sunt pregătit să ies cu arma, să trag. Imediat! Imediat! Dar pot să ies unde vreau eu, dacă mă apucă vreo nebunie, pot să ies să trag unde vreau eu, e riscul meu şi hotărârea mea.” Din contră, aceste afirmaţii frizează penalul.

Autosuspendându-se, dl Rădulescu este doar într-o pauză de la partid. Mâine, poimâine, se poate întoarce. Chiar şi după o posibilă condamnare cu executare. Că nici partidul, nici electoratul său nu au sensibilităţi de genul acesta. Au dovedit-o şi în cazul lui Cătălin Rădulescu, pe numele căruia există o condamnare la un an şi şase luni de închisoare cu suspendare, pentru dare de mită şi administrarea unei firme, faptă incompatibilă cu calitatea de parlamentar, ceea ce nu i-a oprit pe unii să-l menţină pe listele pentru parlamentare, iar pe ceilalţi să-l voteze. De altfel, de ce şi-ar da demisia, când şefi de-ai lui, aflaţi în situaţii similare, ţin cu dinţii de funcţii? Liviu Dragnea, liderul PSD, şi Marian Neacşu, secretarul general al partidului, au şi ei câte o condamnare penală, cu suspendare. Iar despre demitere nu se poate vorbi. Cu doi condamnaţi la vârful partidului, care nu se dau duşi din funcţii, nicidecum din partid, staff-ul PSD ar da dovadă de un act de ipocrizie mult prea evident dacă i-ar trage pe alţii pe linie moartă, din motive similare.

Aşa că, după această „vacanţă” de la partid, în viitor l-am putea găsi pe Cătălin Rădulescu prin vreo funcţie în stat sau măcar tot parlamentar. Probabil, doar fără mitraliera AKM. În rest, aşa cum îl ştim, grobian şi indecent. Aspecte care nu-i deranjează nici pe colegii, nici pe şefii lui de partid.

Pentru ei nu contează că a pozat în chiloţi, tolănit în pat, ca o cocotă trecută, disperată să atragă atenţia asupră-i, şi şi-a postat apoi fotografia în spaţiul public. Că doar la Parlament omul vine în costum. A şi cerut bani mai mulţi la salariu, pentru a-şi înnoi garderoba mai des şi cu haine business mai de calitate.

Nu contează nici că a înjurat birjăreşte ziarişti şi electorat (al altora). Iată şi câteva mostre. Către ziarişti: „Te-a făcut mă-ta proastă! Eşti o incultă” sau „Nu dau doi bani pe aceste jeguri, sunteţi zero pentru mine, jurnalişti de doi bani.” Ori răspunsuri date pe reţelele de socializare, mesaje pe care le preiau cu respectarea grafiei, dar cu înlocuirea prin puncte de suspensie a cuvintelor ce nu pot fi reproduse în spaţiul public: „Fa c… ce urata esti p… pe tine de Iohanista. Te gasesc in Buc ca sa vad cum calomniezi tu demnitarii.” Sau: „Pe cine injuri mai si ameninti tu f… mortii matii de jeg si ameninti. O sa te gasesc stai linistit jegule am niste fini in clanul sportivilor sa ma injuri in fata homosexualule. V-a dat m… si Iohanis baga-mi-as p… in mata de golan e de acord cu gratierea si tu injuri?” În fond, o trivialitate, o înjurătură de familie şi morţi, o ameninţare neconcretizată nu ucid pe nimeni, nu-i aşa?….

Drept dovadă, omul nu a fost dat afară din PSD, deşi ieşirile acestea au fost taxate nu o dată în presă, deci au ajuns şi la urechile şi ochii şefilor şi colegilor săi din PSD. Şi deşi exista motiv întemeiat să fie exclus, menţionat chiar în Statutul PSD. Care prevede că nu pot fi membri ai partidului persoanele compromise moral (acum, e drept, nu e clar ce trebuie să facă un membru PSD şi cât de jos trebuie să coboare pentru a fi considerat de conducerea partidului ca fiind compromis moral). De altfel, acelaşi statut prevede că nu pot fi membri PSD nici persoanele care promovează violența. Ei, şi? Cătălin Rădulescu a făcut-o şi, cu toate acestea, partidul nu l-a sancţionat. I-a dat doar posibilitatea să-şi ia o pauză. Şi să se autovictimizeze.

Să-l aşteptăm, deci, să revină din „vacanţa” luată de la partid. Omul e tânâr, iar PSD pare că îi aşterne în faţă un viitor politic promiţător.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.