De ziua Dorotheei Tanning

Dorothea Tanning. Foto: Wolfgang Wesener ,1989 / dorotheatanning.org

Artista Dorothea Tanning, la Grand Dame a suprarealismului, acceptase la vârsta de 100 de ani să-i acorde un interviu în New York bunului meu prieten Thomas Girst, doar după promisiunea solemnă că numele soțului ei, Max Ernst. va fi pomenit în dialog o singură dată.

L-a iubit pe Max, dar s-a săturat să fie redusă în discuții la statutul de „soției a lui“, a fost explicația ei. Cei doi se căsătoresc în 1946 într-o ceremonie dublă cu fotograful Man Ray și dansatoarea Juliet P. Browner.

În fiecare an, de ziua ei, în 25 august, Max Ernst îi dăruiește câte o pictură, seria numind-o D-Paintings. Dorothea nu s-a despărțit niciodată de cele 34 de picturi. A murit în 2012 la vârsta de 101 de ani.

Din interviul realizat de Thomas Girst:

„Thomas Girst: Doamna Tanning, de-a lungul timpului a trebuit să luptați, așa mi-ați spus, împotriva a trei prejudecăți: a fi artistă, văduva unui renumit artist și un freak.

Dorothea Tanning: Am refuzat toată viața să expun în expoziții exclusiv cu femei artiste. De ce ar trebui să o fac? Sunt artist, sunt om. Există expoziții doar pentru artiști (bărbați?). Deci…Groaznic, mai ales feministele. Dacă am avut nenorocul de a mă fi născut femeie și nu bărbat, trebuie în primul rând să accept acest lucru.”