Cu bocancii în viața privată

brandusa armancaJurisprudența românească a trebuit să se adapteze schimbărilor pe care noile tehnologii le-au adus atât în mass-media, cât și în societate.

 

Eliberați, în sfârșit, de amenințarea proceselor pentru calomnie și insultă, dispărute din Codul Penal nou, după ce articolele se plimbaseră câțiva ani ba în penal, ba în civil, jurnaliștii s-au pomenit cu numeroase limitări impuse de noile Coduri, care apără mai aplicat imaginea, reputația, demnitatea, memoria persoanei defuncte, viața privată a cetățenilor. Nimic negativ în privința protecțiilor legale, fiindcă presa post-decembristă a scăpat adesea frâiele, intrând cu bocancii în existența oamenilor. Problema este, pe de o parte, cât de bine cunosc jurnaliștii capitolele de lege care privesc, fie și indirect, mass-media, iar pe de altă parte, cât de instruiți sunt magistrații în a înțelege prevalența libertății de exprimare privilegiată în hotărârile CEDO.

Centrul pentru Jurnalism Independent a pus la dispoziția comunității media o colecție actualizată de prevederi legale și studii de caz privind libertatea de exprimare. Este un instrument excelent, cu explicații și comentarii, inițiat din necesitatea de a ridica standardul jurnalismului românesc, fiindcă, afirmă Ioana Avădani, „soluția pentru îmbunătățirea climatului în mass-media din România, pentru eliminarea exceselor editoriale și pentru asigurarea justului echilibru între libertatea de exprimare și alte drepturi individuale nu se găsește în schimbări sau ajustări de ordin legislativ. România are un instrumentar legislativ de reglementare și coreglementare suficient, dar acesta nu este utilizat pentru sancționarea derapajelor editoriale.” O observație pertinentă, rezultată din interviurile realizate de CJI cu manageri, reporteri, editorialiști din toată țara, este că justițiabilii se feresc să dea în judecată jurnaliști din cele mai puternice companii media, „ca și cum justițiabilii s-ar feri să intre într-o confruntare juridică cu aceștia, temându-se că bătălia este pierdută dinainte”, ceea ce indică o mefiență în imparțialitatea judecătorilor.

În noul Cod Civil adoptat în 2014, Atingerea adusă vieții private, de la art. 74, pune destule restricții jurnaliștilor, care nu pot intercepta imaginea și vocea cuiva fără acord, nu pot difuza imagini cu spații interioare private, nu pot fila pe cineva, nu pot difuza „știri, dezbateri, anchete sau reportaje scrise ori audio-vizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză”.

O sentință din noiembrie 2015 a Judecătoriei din Bacău a tranșat un caz de potențială atingere adusă vieții private și a dreptului la propria imagine în favoarea jurnalistului pârât, în acord cu spiritul și reglementările europene. Reclamantul se simțise lezat de comentariile ironice și denigratoare publicate și de felul cum a fost ridiculizat prin decupaje foto, fiind asociat cu maneliștii. Instanța a luat în considerare caracterul satiric al articolului: „Modul distorsionat în care a fost înfățișat reclamantul, corelat cu maniera de portretizare, constituie caricaturizare prin folosirea satirei și nu se poate reține o ingerință în dreptul la viață privată și nici nu presupune acordul pârâtului pentru folosirea imaginii sale”, se arată în motivare. Chiar dacă legislația europeană îngăduie presei o doză de exagerare, puțină prudență și bun-simț nu strică totuși sănătății jurnalismului românesc. N-am uitat că peste 600 de oameni de presă au semnat acum doi ani un protest împotriva practicilor degradante ale Antenei 3, unde sunt terfeliți în fiecare seară cei care nu-l adulează pe patron.

Jurisprudența românească a trebuit să se adapteze schimbărilor pe care noile tehnologii le-au adus atât în mass-media, cât și în societate. „Legislația românească este acoperitoare, putând fi aplicată cu ușurință și domeniului online. Aplicarea ei rămâne, însă, problematică deocamdată, existând soluții care acționează în detrimentul libertății de exprimare sau care sunt tehnic inaplicabile, deoarece ignoră modul în care funcționează Internetul. Pregătirea magistraților pe această temă… se dovedește necesară”, se arată în argumentul colecției.

Publicul s-a schimbat și el, nu mai este pasiv ca acum 15-20 de ani, ci a devenit „autor“ și comentator pe Facebook și pe site-uri, bucurându-se de facilitățile Internetului. Dar și publicul are nevoie de educație, pentru a respecta abecedarul civilității pe net – Netiquette se cheamă codul bunelor maniere internaute – și pentru a învăța câte ceva din regulile minimale ale difuzării informației și ale dezbaterii în spațiul virtual. Tuturor li se recomandă colecția oferită de Centrul pentru Jurnalism Independent pe site-ul propriu: http://www.cji.ro/libertatea-de-exprimare-in-legislatia-romaneasca-3/

 

Articol publicat şi în Revista 22.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.