23 feb. 2020
Nu rare sunt situațiile în care, în sală, câțiva spectatori folosesc telefoanele mobile. În întuneric, lumina ecranelor e strălucitoare. Te lovește puternic. Am avut succes, de câteva ori până acum, atunci când, discret, dar cu voce fermă, i-am rugat pe...
21 feb. 2020
Nu credeam, în anii 1990, când scriam rânduri îngrijorate despre destinul cultural al României, că sumbrele mele „cassandrisme” se vor împlini atât de repede. Speram că va interveni o schimbare de destin, că, în ultima clipă, ca în filmele hollywoodiene,...
21 feb. 2020
Una dintre modalitățile de a nega – prin relativizare – crimele comunismului este aceea de a decupla dimensiunea ideologică de cea politică în cazul regimurilor de tip comunist. Împreună cu invitația la lectura (îndrăznesc să adaug – urgentă!) unei...
15 feb. 2020
Nicăieri ca în critica literară distincția dintre autori buni și autori slabi nu e mai supărătoare. Lumea s-a obișnuit cu existența poeților și prozatorilor proști, dar n-a acceptat-o pe aceea a criticilor ignoranți. Și nu pentru că n-ar fi existat...
10 feb. 2020
Alice Voinescu este întruchiparea a ceea ce a avut mai distins, nobil şi auroral vechea Românie. Din tot acest edificiu nu ne mai parvin, astăzi, decât fragmente de cuvinte şi de imagini. Prea adesea suntem tentaţi să credem că...
10 feb. 2020
Cel mai recent roman semnat de îndrăgita scriitoare Isabel Allende, O lungă petală de mare, o poveste de iubire care străbate mări și continente pe fundalul istoriei zbuciumate a secolului XX, este disponibil din luna februarie și în librăriile din...
8 feb. 2020
Există în Intelectualii lui Ceaușescu… și un discurs etic, în sensul în care practicile pe care le descrie în cadrul acestei cercetări au bătaie – individuală, dar și instituțională – până astăzi. Din capul locului: redutabilă cercetarea și remarcabil...
7 feb. 2020
Măsurile perfect justificate moral, istoric și legislativ pentru reprimarea difuzării ideilor naziste devin inacceptabile, adesea în ochii acelorași istorici și oameni politici, când la mijloc vine vorba despre crimele comise în numele comunismului de către regimurile comuniste. Stânga e hemiplegică...
Primele două volume din monumentala trilogie imaginată de Stephen Kotkin, Stalin, sunt cronica organizării celui dintâi stat comunist al lumii. Giganticul exerciţiu cosmogonic pe care Stalin îl realizează nu este decât încununarea ipotezei leniniste. Din materia loviturii de stat...
1 feb. 2020
Din 1 februarie 1990, data la care a luat ființă, Humanitas a publicat peste 3000 de titluri și aproape 30 de milioane de cărți. Volumele apărute la Humanitas în primii ani după ’90 au fost printre puținele și cele...
1 feb. 2020
Legături pierdute nu este o carte de specialitate. Nu este, așadar, o carte care reclamă o pregătire aparte pentru a fi citită. În plus, Johann Hari, jurnalist de top, excelent mânuitor al tehnicilor de discurs, este și un formidabil povestitor....
Am parcurs – termen pe care nu-l echivalez cu lectura propriu-zisă – în zilele dintre Crăciun și Anul Nou cărțile și înregistrările audio-video ale câtorva poeți cunoscuți și pentru prestațiile lor scenice. Ce m-a interesat a fost să descopăr felul...
30 ian. 2020
Humanitas a publicat, foarte recent, un volum care a stârnit controverse şi polemici aprinse. E vorba despre Epoca întunecării. Cum a distrus creștinismul lumea clasică, volum semnat de Catherine Nixey, jurnalist la The Times, care provine dintr-o familie de foşti...
Atacurile la persoană, afectarea imaginii publice și a reputației membrilor GDS au fost neîncetate în cele trei decenii de la Revoluție. În ianuarie 2001, Curtea Supremă de Justiție îl obliga pe Ion Cristoiu, într-un proces civil, să plătească daune...
22 ian. 2020
Bestseller New York Times, Anxietatea. O poveste personală despre frică, speranță și căutarea liniștii interioare, volum scris de jurnalistul Scott Stossel, a fost considerată, în 2014, una dintre cele mai bune cărți ale anului de The Washington Post, The Seattle...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
