Oricât s-ar încerca escamotarea, o oarecare prudență în tratarea subiectelor religioase s-a instalat, chiar și în satiră. La șapte luni de la executarea cu sânge rece a jurnaliștilor săptămânalului Charlie Hebdo, redacția se confruntă cu o stranie criză: celebrul Luz...
A pune în circulație publică o imagine personală luată cu telefonul, de regulă nu foarte avantajoasă din cauza distanței reduse, a devenit o practică extrem de populară, grație facilităților incredibile ale tehnologiei, a ușurinței cu care se poate capta și...
N-ar strica o revizuire atentă a legilor, pentru o mai onestă reprezentare a intereselor cultural-educative ale comunităților etnice în forul legislativ, prea ușor deturnate în folos personal sau al partidelor aflate la putere. Grupul minorităților naționale din Camera Deputaților...
Am avut, în România, o singură experienţă cu o editură academică – aceea a Universităţii de Vest din Timişoara, al cărei angajat sunt. Lucrurile se petreceau în 2002 şi mă lăsasem sedus de entuziasmul tânărului director, Adrian Bodnaru. Preluase editura...
Deși pare forțată, asocierea primește sens, dacă privim mai atent cât de puțin contează pentru amândoi legea, regula, morala, „violate“ repetat, în disprețul normelor care fac posibilă conviețuirea civilizată. Se află în atenția CNA cazul de viol în grup...
Într-o epocă de glorie, la Timişoara s-a valorificat priceperea comunităților etnice și religioase suprapuse de istorie: florarii boemieni și nemți, cofetarii și fotografii unguri, farmaciștii și ceasornicarii nemți, comercianții evrei și sârbi, bijutierii și textiliștii români. Trista istorie a Casei Mühle...
Am petrecut de curând, împreună cu H.-R. Patapievici şi Vladimir Tismăneanu, o seară de neuitat la familia Tudor Jebeleanu. Probabil că unii dintre cititorii noştri ştiu că Tudor se luptă de mai mulţi ani (mai precis, din vara lui 2012)...
Cetățeanul educat în spiritul eticii Occidentului civilizat se poate întreba cu stupoare cum e posibil ca, într-o țară europeană, un premier dovedit ca plagiator și inculpat într-un dosar de fals și spălare de bani să rămână în funcție, de ce...
De vreo două decenii, prozatorul Breban e, pentru mediul literar românesc, doar anexa voluminoasă a Aurei Christi. Adică a fragilei fiinţe care, sosită în 1993 de la Chişinău, răspundea la sonorul apelativ Potlog. Astăzi se autoalintă, mistic-poetic, luându-şi un pseudonim...
Am descris în articolul anterior împrejurările care au condus la o stare de tensiune și nesiguranță în redacția venerabilei publicații The New Republic. Pe fondul crizei economice și al mutării cititorilor în lumea internetului, dificultățile economice s-au accentuat. Nu s-ar...
Într-o postare recentă pe site-ul New York Review, Michael Massing se întreabă cât de bun este jurnalismul digital, ce beneficii și ce prejudicii aduce. The New York Times tocmai a pus pe liber o sută din cei mai vechi ziariști...
Walter Lippmann este una din marile personalități ale jurnalismului și gândirii politice americane. E cel care a lansat conceptul de „război rece” și tot el ilustrează, la superlativ, noțiunea de „intelectual public”. Una din cărțile lui, Liberty and the News,...
Nerăcorit după ce îi făcuse pe Horia-Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu ș.a. ”haimanale” și ”derbedei”, în conferința de presă a noului președinte al ICR, Nicolae Breban s-a instalat mai întâi în studioul Antenei 3, unde a mai scos panglici otrăvite pe...
Prin temperament, educație, context biografic n-am nici înclinația și nici obiceiul de a vedea în scriitor altceva decât este: și anume, un individ care-și exercită o profesie — eventual o vocație. N-am nicio urmă de admirație pentru secta aleșilor ce...
Dreptul de a legifera prin ordonanțe de urgență a devenit în guvernul condus de Victor Ponta un exercițiu de infinite șmecherii. Codul Penal riscă să sufere mutații fatale pentru a oferi noi privilegii demnitarilor, legi prea severe sunt modificate pe...
De câțiva ani, Woody Allen s-a europenizat masiv. Lista filmelor sale recente seamănă mai mult cu prospectele unei agenții de turism decât cu filmografia unui regizor american. Succesul de critică și de spectatori din 2008, cu Vicky Cristina Barcelona, a...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
