Teme pentru acasă

Așa cum suntem, cetățeni și jucători politici, intrăm cu arme și bagaje în 2016 ca an electoral pe cele mai variate câmpuri, nivele și moduri de operare din viața publică internă, curentă și adesea haotică din România.

Oportunitate, dar și sfidare. Putem spune lucrurilor pe nume, putem cere, putem promite. Inevitabil, un bilanț mai mult sau mai puțin sever, despre trecutul apropiat. Putem identifica lucid și cu responsabilitate “agenda” necazurilor, dificultăților, eșecurilor. Putem recunoaște, ne putem trezi față de nereguli, abuzuri, inițiative toxice care au funcționat, funcționează și ar putea continua spre paguba individuală și colectivă. La nivel local, regional, pe ansamblu.

Ce se află de cealaltă parte a vitrinei, în “magazinul electoral”? O masă critică de ambiții, raporturi contradictorii între jucători virtuali, vulnerabilități, eforturi de restart, chiar și unele deschideri de neignorat. Se conturează chiar, deocamdată mai mult pe fațadă, constituirea fragmentară și ușor marcată de efemer a unui “nou val”.

Fiind doar (sau “deja”) în februarie 2016, nu puține semne de întrebare se așează pe raft în “bucătăria electorală”. O selecție preliminară…

1. Dinamica internă.

Evoluții cu expunere multiplă, contradictorii și marcate de riscuri, în domenii-cheie ale vieții economice și sociale vor genera un context incontrolabil pentru jocul electoral.

– Care vor fi “Temele sensibile dominante” ce ar putea centra campania, oferta și char selecția candidaților? Derivate din trecutul apropiat, un prezent efemer și confuz, superficial definit sau către un viitor în ceață. Acest pachet tematic ar putea fi diluat, cum se întâmplă adesea în contexte fluide, prin “teme surogat”, lipsite de conținut, împrumutate de aiurea, abil împachetate cu aspecte de suprafață, “picante, scandaloase, stupefiante” în formulări, ca un sos rânced al consumerismului ieftin.

– Care va fi raportul între oferta electorală afișată și inițiative concrete, efective de susținere în continuare a unor tendințe semnificative în evoluția structurală a mediului intern prin contrast cu dezvoltări haotice, derivate din disfuncționalități, gafe politice, orientări extremiste, ipocrizie și demagogie curentă?!

– În ce măsură stabilitatea guvernamentală va fi susținută ca o condiționare semnificativă a gestiunii proceselor electorale sau dimpotrivă, o instabilitate cronică, chiar “căderi” subite, se vor impune ca forme abile și cinice de desprindere în învingători?

– Cât de lungă și largă va fi lista temelor, cerințelor, așteptărilor amânate pe 2017 sub pretextul contextului electoral? Realitatea amânată…

– Teme, stări, situații reale sau inventate, derivate sau împrumutate din spațiul global ar putea îmbrânci în plan secund efortul electroal intern și o bună parte din implicarea publică și instituțională. Cât de mult? Cum? Cu ce costuri?

2. Cadrul normativ și practica electorală

– Care vor fi lacunele, ambiguitățile, carențele funcționale ce vor marca în 2016 spațiul de operare în plan electoral, cu impact funcțional direct, cu efecte asupra rezultatelor și asupra credibilității acestora? Nivelul de mistificare, fraudă, deturnare ce ar putea fi atins.

– Care vor fi principalele tendințe patologice la nivel de comportament individual și colectiv care ar putea deforma în conținut și manifestare campaniile și evenimentele electorale? Dacă se regăsesc suficient de clar definite în normele și procedurile curente. Dacă nu…

– În ce măsură, pe plan internațional, în cadrul UE, au apărut prevederi normative, proceduri și formule de operare în domeniul electoral care ar putea fi integrate rapid în practica din România? Putem profita de experiența recentă a altor țări pentru a ne menține pe val?

– Care este raportul între preocuparea pentru victorie, implicarea directă în competiție și toleranță la ilegalități în plan electoral? În funcție de orientarea ideologică, distribuția spațială, vârstă, educație ș.a.?

– În ce măsură eventuale încălcări grave ale cadrului normativ și a unor practici săvârșite la “locale” vor fi rapid sancționate și prin măsuri clare și eficiente vor fi prevenite, limitate pentru “parlamentare”.

3. Jucătorii politici

– Care va fi nivelul de “împrospătare” a clasei politice în rândurile candidaților, al ofertei programatice și, în mod direct, în prestația de campanie? Experiență personală, performanță în domenii-cheie, integritate, civism, credință, patriotism, sacrificiu, curaj… Sau poate doar penali, pre-penali și prepelițe…

– Colecția de scandaluri, dezvăluiri, condamnări ce ar marca eșaloane reprezentative ale mediului politic și instituțional la nivel central și local ce ar însoți campania, ar parazita cu efect direct competiția electorală în 2016?

– Ce pondere va avea o “ofertă negativă” derivată din critica, negarea, excluderea adversarilor, exploatând stări critice, eșecuri, dezvăluiri compromițătoare în raport cu “oferta pozitivă”, referitoare la alternative credibile pe politici, proiecte, programe de dezvoltare?

– În ce măsură, acolo unde vor apărea, vor intra în joc “candidații independenți” sau reprezentanți ai unor partide nou-venite pe scena politică, vor fi vizibili, convingători și adoptați de un electorat puternic confuzat?! Măsura în care oferta, prezența efectivă și capacitatea competițională în raport cu jucătorii standard (PSD, PNL, UDMR…) va avea ecou si susținere. Sau vor rămâne doar prafu’ de pe tobă.

– Ca un fost primar de succes, într-un oraș de top al României, președintelui Johannis îi va reveni un rol și o prezență deosebită în contextele electorale din 2016. Vor urma alte evoluții și poziționări contradictorii care ar putea transform instituția prezidențială într-o sursă de confuzie, frustrare și absenteism?

4. Electoratul

– Care sunt și vor avea “greutate” principalele așteptări, temeri, dependențe, iluzii ale românilor azi și cu ce influență diferențiată pe grupuri, zone vor opera asupra participării la campanie, la vot, la acceptarea de complicități ieftine?

– Cât va conta “povara trecutului” în percepția, asocierea și suportul public solicitat prin campaniile electorale la o populație aflată de 25 de ani de “libertate, piață liberă și democrație”? Un viitor neclar și contradictoriu ar putea “concura” subit, dar mai curând ca o sursă de inerție, indiferență…

– Care vor fi grupurile active, viabile, în plan social, în teritoriu, care ar putea iniția și chiar impune tendințe noi pe piața electroală în 2016? La nivel de cerințe, frustrări, inițiative curajoase. O piață fragilă, fragmentată, marcată de răbufniri și treziri efemere.

– Care va fi ponderea și distribuția absenteismului ca expresie a inerției, indiferenței, dezamăgirilor individuale și colective? Cum se va distribui pe zone, vârste, ocupații, orientare ideologică, religie…

– La care dintre sursele și modalitățile de influențare, contaminare colectivă și mobilizare va fi electoratul românesc receptiv, sensibil, mai ușor de înrolat și mai ales de conservat?! Singura noutate, comunicarea prin IT, in multiple forme,a rămâne în limitele unei subculturi fără un impact semnificativ asupra majorității tăcute. Va trece pragul?!

5. Independenți cu influență și resurse

– În ce măsură mediul antreprenorial, ca implicare directă și ca suport în campanie, va fi prezent, dincolo de abordări clientelare, impunându-se la nivelul agendei sau chiar direct, prin candidaturi de referință la nivel local sau parlamentar? Capcana influenței de culise, efectul răvășitor al corupției, a pus în plan secund tocmai potențialul de implicare al unui grup-țintă reprezentativ pentru economia de piață, competitivitate, modernizare.

– Mediul cultural și academic va rămâne în aceeași poziționare periferică, rumegătoare, adesea doar acidă, sau va genera un nou orizont, viziune, mesaj, atitudine menite să împrospăteze climatul public, reperele morale și doctrinare, prezența publică de prestigiu? Un examen sever.

– Exponenți instituționali ai societății civile, ONG-urile au urmat un declin discret în ultimul deceniu, o sumă de “veterani” onorabili marginalizați, cu o influență modestă asupra mediului instituțional și un ecou sumar în spații vaste ale vieții sociale. Mișcarea sindicală – pe cale de dispariție. Vom avea aici un nou absent de marcă?

– Un inevitabil semn de întrebare persistă asupra bisericilor. Credință, coeziune, integritate, valori și depășind stări tot mai sumare în viața curentă din România, în viața publică, ar avea prin prezența cultelor principala șansă. De unde atâta reținere?

– Media din România se află la un moment de răspântie. Marcată adânc de consumerismul vulgar, eșuând în senzaționalism ieftin sau printr-o poziționare politicianistă jalnică își anulează permanent funcția primară, fundamentală, de neînlocuit. Informația publică! Promptă, corectă, independentă. Ar putea deveni 2016 un moment de restart? Cu cine, cu ce motivație, cu ce ecou?

6. Mediul extern

– A devenit clar pentru toată lumea că evoluțiile la nivel regional, european și global, în 2016, vor fi marcate de tendințe contradictorii, convulsive, succesive de stări critice, cu nu puține ieșiri spre haos.

– Cât de expusă va fi România la contaminare, în ce domenii și la ce nivele ar putea apărea sau s-ar putea amplifica, combinații, interferențe și chiar intruziuni cu efect direct asupra stărilor și reacțiilor interne? Cum se vor mixa toate acestea cu judecata comună în raport cu procesele electorale interne? La nivel de climat, performanță instituțională, siguranță națională, acces la spațiul extern!

– În ce măsură, experiența externă a românilor care muncesc în străinătate va genera implicații, costuri și reacții ce ar putea fi convertite la nivel de opțiune electorală? Votul prin corespondență va asigura o “prezență” inedită, poate volatilă, poate subit acută.

– Ce pondere va avea “tema Basarabiei”, evoluțiile din Republica Moldova, asupra tematicii electorale și cu ce pondere va influența prezența la vot, inclusiv a moldovenilor cu dublă cetățenie? Cum rămâne cu tema sau teama de unire?

– Cum va influența “tema maghiară” cursa electorală, la ce nivel și prin ce mijloace, Ungaria ca stat vecin și membru UE va fi prezentă și influentă asupra climatului electoral din România în 2016?

– Peste toatea astea, cum va arăta în MCV-ul următor, (oare ultimul?) în ceea ce privește acuratețea și relevanța testelor electorale și în ce măsură acestea ar putea constitui un argument în plus pentru trecerea “pragului Schengen”?!

7. Gestiunea alegerilor

“Neutru și eficient” așa ar suna lozinca managerială a Guvernului Cioloș, pentru domeniul electoral. Un brand ușor de elaborat, asumat dar nu ușor de practicat. Mai ales pentru evitarea capcanelor, a jocurilor politice păguboase.

– Cât de independent se va dovedi “Guvernul tehnocrat” în raport cu jucătorii politici în gestiunea spațiului public și a intervalelor electorale? La care niveluri? Pe regiuni? În ce circumstanțe? Vor fi breșe?

– Cum vor face față reprezentanții Executivului vicleniilor de rutină politicianiste în a trișa, a recurge la fraudă în actul electoral? Vor fi substanțial sprijiniți și prompt prin supraveghere legală și evaluare rapidă de “organe”?

– Vital. Asigurarea informării publice ample, accesibile, directe. La orașe și sate. Rămâne o dimensiune-cheie, de neînlocuit a procesului electoral. Nimic nu poate înlocui TVR! Mai avem TVR?! Cine își asumă, în actuala guvernare tehnocrată, restaurarea TVR?

– Vor exista “transferuri” de ultimă oră dinspre echipa guvernamentală, “tehnocrată”, către listele electorale de partid? Va livra Guvernul Cioloș candidați de prestigiu și influență pentru “parlamentare”?

– Cum va “tăcea” președintele Johannis în spațiul electoral din 2016? Sau, de ce nu, cum se va exprima direct, la obiect, pe lista de subiecte sensibile, referitoare la funcționarea democrației în România în anul electoral? Să fie oare ultima șansă?…

8. Impactul post-electoral

– Care ar putea fi configurația clasamentelor postelectorale, la nivel local și parlamentar, precum și a raportului învingători / învinși pentru repoziționări, combinații, instalari la nivel de putere locală și reprezentare? Retrageri, nou-veniți, victime și eroi…, consolidare sau dimpotrivă, fragmentare, declin, chiar faliment.

– În acest context, în ce măsură, cele două competiții vor genera surse de stabilitate, împrospătare, sau dimpotrivă, vor conduce la instalarea pe termen mediu a unei stări generale de dezordine și declin?

– Mai are societatea românească, de la lideri la cetățeni și comunități, cu toată mașinăria și fațada afișate, o “capacitate electorală” menită să asigure reprezentarea, gestiunea treburilor publice și deschiderea spre noul interval?

– Ne-am putea confrunta oare, după cele două teste electorale, cu reluarea acută a neputinței colective, abandonului și împăcarea cu un declin ce pare de neoprit?

– Cum se împart responsabilitățile?!!

Iată câte ceva din tacâmurile și vesela bucătăriei electorale.

Să gătiți cu gust!

Poftă bună, cetățeni!

Articol apărut și pe pagina Dorel Șandor – Insectar politic

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News