Close-up: Stanley Kubrick


Geniul lui Stanley Kubrick este unul prin excelenţă proteic, ca şi cum spiritul său ar fi fost locuit de o energie creatoare asteptând să fie turnată în obiecte artistice imposibil de integrat într-o formulă unitară.

 

Experimentele lui Kubrick sunt instrumentele prin care arta cinematografică este înzestrată cu capacitatea de a explora ţesătura de coşmar şi de fantasme a realităţii. Ochiul cinematografic al lui Kubrick se dilată, până la a înghiţi întregul univers.

De la filmul noir (The Killing) trecând prin epopeea istorică contestatară (Spartacus), Kubrick inventariază şi reinventează o tradiţie care îl precede. Prin Lolita şi Doctor Strangelove, el începe să construiască un univers dominat de bizarerie şi dominat de oglinzi. Şi nu este întâmplător că două dintre cele mai importante partituri ale lui Peter Sellers sunt asociate cu momentul Kubrick . În Sellers, Kubrick preţuieşte vitalitatea demonică pe care seria de comedii ale Panterei Roz o domesticeşte, comercial – încă un exemplu al potenţialului de rescriere insurgentă al cinematografului lui Kubrick.

O dată cu 2001. A Space odyssey, Kubrick intră în teritoriul fantasmatic care va fi al său. Science fiction-ul este altoit pe trunchiul enigmei şi al himerelor. Viitorul lui Kubrick este unul al maşinilor care se răzvrătesc, al coregrafiilor planetare şi al tăcerii care se întinde peste cosmos, ca un giulgiu. Viitorul improbabil al lui Kubrick este o coborâre în maelstrom, o aruncare de zaruri,o descoperire a a formelor care se ordonează şi se reordonează, ca într-un elan psihedelic.

Prin A clockwork orange, Kubrick îşi ordonează propriul coşmar. Este un coşmar modern, anarhizant şi subversiv, un coşmar în care binele şi răul încetează să mai aibă vreun sens, iar violenţa teribilă se deghizează în baletul elaborat al crimei. Privirea lui Kubrick este privirea distopiei, este privirea care pătrunde până în măruntaiele himerelor, este privirea care nu poate fi cuminţită, este privirea care explodează în imaginile care te bântuie, imposibil de evacuat din memorie.

În Barry Lyndon, Kubrick imaginează cel mai baroc dintre exerciţiile sale cinematografice. Reconstituirea secolului matein în care aventurierii şi mercenarii colindă Europa este una muzicală şi picturală, în egală măsură. Vocea naratorului alunecă peste un univers al amoralităţii catifelate, al trădărilor şi înşelăciunilor, al artei şi al cruzimii. Epopeea lui Kubrick se întinde pe largile perioade narative şi redescoperă arcanele artei picareşti.

The Shining este intrarea în mintea nebuniei înseşi. Horror-ul devine, pentru Kubrick, spaţiul populat de creaturi ce se reîntrupează din materia delirului. Cosmosul din marele hotel pustiu palpită sub atingerea acestui rău care alege să călătorească, în căuutarea unui trup. Explozia este una dionisiacă, iar întruchiparea lui Jack Nicholson este demonică. The Shining este poemul de insuportabilă intensitate psihedelică al lui Kubrick: misiunea cinematografului este de a capta acest sunet al lumii de dincolo care se află în vecinătatea celor vii.

În Full metal jacket, Kubrick reconstituie o altă coborâre în demenţă. Educaţia militară pregăteşte războiul, iar războiul este poarta prin care se intră în infernul din care nu mai există ieşire. Dintre filmele postbelice, doar Apocalypse now posedă această vitalitate vizuală unică şi acest demonism al introspecţiei. Răul din Full metal jacket este, de data aceasta, un rău care, eliberat în lume, îi contaminează pe toţi şi îi adânceşte în tenebrele sale. Vietnamul lui Kubrick este un limb al iadului, un domeniu al focului şi al morţii. Tinereţea este vestejită sub atingerea suflului de tenebre al barbariei.

Simbolic, în ultima dintre creaţiile sale, Eyes wide shut, Kubrick se reîntoarce, prin deghizament american, la acea Vienă a lui Schnitzler şi Freud. Elaborata regie a fanteziei anunţă intrarea în domeniul dedublării, al fantasmelor şi al aparenţelor. Cinematograful de acum al lui Kubrick este o reţea de taine şi de noduri sexuale. Realitatea se topeşte în substanţa incertă a visului. Testamentul artei sale este omagiul închinat jocurilor de oglinzi ale imaginaţiei rebele.

 

Articol apărut şi pe LaPunkt.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.